Corina Caba's Blog

pe cine fraieresti?

sa fraieresc? …sau sa ma las fraierit? cineva m-a intrebat recent.

Dumnezeu ia foarte personal, ca si cum I s-ar face Lui tot ce eu fac pentru altcineva si nu pentru mine insumi; tot ce tu faci pentru altcineva, nu pentru tine.  Ma refer la acele lucruri bune despre care spune clar,  direct in Evanghelia dupa Matei capitolul 25 versetele 31 la 46  ”Drept raspuns Imparatul (Dumnezeu) le va zice: Adevarat va spun ca oridecate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” sau “cand nu le-ati facut, Mie nu mi le-ati facut” (versetele 40 si 45), si nu numai.

Daca ma uit in toata Biblia, si in Vechiul Testament si in Noul Testament, acest principiu privitor la relatiile dintre oameni apare constant:Dumnezeu ia foarte in serios, ca si cum I s-ar face Lui tot ce fac altcuiva: si relele si bunele.

Daca cineva  (indiferent cine este) isi bate joc de alt om, de fapt isi bate joc de Dumnezeu!

Daca cineva fraiereste pe cineva, il fraiereste pe Dumnezeu!

Daca cineva dispretuieste pe cineva , il dispretuieste pe Dumnezeu!

Daca cineva vorbeste de rau pe cineva, il vorbeste de rau pe Dumnezeu!

Orice amenintare, orice blestem, orice abuz, orice razbunare, orice rautate, orice gand rau impotriva oricarui om este de fapt impotriva lui Dumnezeu!

Nu conteaza deloc cine este cel care face sau cine este cel caruia i se face.

David si-a dat seama de acest lucru si dupa ce a facut rau lui Urie, si a vazut ca Dumnezeu S-a suparat pe el si a strigat in rugaciune: „Impotriva Ta si numai impotriva Ta am pacatuit, si am facut ce este rau…” Psalm 51:4

despre virtuti

Se pare ca atat cat traim aici ne construim faptura dinauntru, ne construim „gradina” sufletului. Asa cum ne asternem aici, asa vom avea dincolo. Si vine o zi cand vom pleca de aici, vine un timp cand vom lasa ce avem aici si dincolo nu vom duce nimic din tot ce cu atata truda am adunat si nimic din cele pentru care atata ne-am zbatut…Si vom duce doar gradina sufletului pe care poate asa l-am neglijat, de care poate am uitat, pentru ca poate am incercat din greu „sa nu ne gandim la moarte, ca nu  e ceva placut” (asa mi-a spus cineva)…Si totusi e cel mai sigur lucru din viata fiecaruia. Ca odata va muri.

Si cand vei inchide ochii aici si ii vei deschide dincolo, ce vei fi, unde vei fi si ce vei avea?

Din aceasta cauza, „creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare. Dar nu poate avea o importanţă moderată.” C.S. Lewis.

Din aceasta cauza, cel mai important lucru din viata asta scurta este sa cauti Adevarul. Si daca il cauti sincer, cu onestitate (fara prejudecati) si din toata inima il vei afla, pentru ca Adevarul se lasa gasit de cine inseteaza dupa El.

In articolul precedent am scris despre lupta crestinului impotriva pacatului. Articolul asta este despre  ce trebuie sa cultive crestinul , pentru ca nu trebuie doar sa smulga buruieni (adica sa lupte impotriva pacatului), trebuie sa si cultive in gradina sufletului sau, ca altfel devine ca ala din pilda talantului ingropat, care s-a temut, dar n-a facut nimic.

Sunt patru virtuti esentiale aici pe pamant,  pe care un crestin trebuie sa le cultive zilnic:

1. PRUDENTA sau CHIBZUINTA sau INTELEPCIUNEA. Dumnezeu nu ne-a dat ratiune ca sa o tinem pe post de mobilier.Ratiunea ca si  sentimentele, emotiile, instinctele, simturile si orice lucru cu care am fost inzestrati, le-am primit de la Dumnezeu ca sa le folosim pentru a ne pregati sa traim in prezenta lui Dumnezeu. Sa o folosim deci! Sa invatam  sa ne intarim si sa ne antrenam ratiunea si logica (ce bine ca se invata si matematica la scoala!:) ) . Sa ne debarasam de prejudecati, care sunt un mare pericol. Sa nu incetam sa invatam, sa cercetam si sa analizam. Sa chibzuim bine inainte de a lua orice decizie. „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun „ 1 Tesaloniceni capitolul 5 versetul 21. Cand spune Domnul Isus ca trebuie sa ne facem ca niste copilasi, nu se refera la inteligenta sau mai ales la intelepciune ( nu sunt acelasi lucru) , daca citesti contextul, afli ca se refera la smerenie, nu la naivitate. „Daca vei lua aminte la intelepciune, si daca-ti vei pleca inima la pricepere…si vei umbla dupa ea ca dupa o comoara, atunci vei intelege frica de Domnul si vei gasi cunostinta lui Dumnezeu” Proverbe capitolul 2, versetele 2,4,5 „Dobandeste intelepciune , cu tot ce ai dobandeste priceperea” Proverbe capitolul 4, versetul 7 „Pastreaza intelepciunea si chibzuinta” Proverbe capitolul 1 versetul 21  „Intelepciunea este un izvor de viata pentru cine o are” Proverbe capitolul 16 versetul 22.

2. CUMPATAREA sau AUTOCONTROLUL . Sa stii sa te controlezi este cea mai mare cucerire pe care o poti face. „Cel incet la manie pretuieste mai mult decat un viteaz si cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati” Proverbe capitolul 16 versetul 32. Sa stii sa te infranezi este o victorie grea dar foarte importanta. Postul este un exercitiu foarte bun pentru a invata sa te infranezi. Acesta este scopul postului de fapt si nu face parte din anumite „ritualuri magice ” cu care sa obtii diferite lucruri;  ceea ce obtii prin post este invatarea infranarii care este mai importanta decat majoritatea cererilor pe care ai putea sa le ai. Infranarea se invata si se mentine prin antrenament zilnic. Invata sa-ti infranezi limba (de cand se poarta computerele: sa-ti infranezi si mana la scris!). „Daca crede cineva ca este religios si nu-si infraneaza limba isi inseala inima, religia unui astfel de om este zadarnica” Iacov capitolul 1versetul 27. Invata sa-ti controlezi impulsurile. „Ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am predicat altora , eu insumi sa fiu lepadat.” 1Corinteni capitolul 9 versetul 27. Nu ceda in fata nici unui pacat. Nimic sa nu puna stapanire pe tine. Invata mai ales sa pastrezi masura in toate. Toate extremele sunt gresite.  Intr-un singur lucru nu trebuie sa ai masura: in iubirea curata de Dumnezeu si de oameni.

3. JUSTITIA sau ONESTITATEA sau DREPTATEA. A minti, a insela, a induce in eroare pe altii, a fi nedrept, a fi incorect sunt atribute diavolesti. A spune intotdeauna si cu orice pret adevarul; a fi corect; a fi onest cu Dumnezeu , cu tine insuti si cu ceilalti oameni; a fi drept si cinstit acestea sunt simptomele unui om dupa inima lui Dumnezeu, placut de Dumnezeu. Daca nu le ai (ma refer la crestini) pocaieste-te pentru ca e grava situatia ta, si apoi incepe sa le cultivi zilnic in viata ta. „Lasati-va de minciuna.Fiecare sa spuna aproapelui adevarul” Efeseni capitolul 4 versetul 25. Sa spunem ca David : „Gasesc drepte toate poruncile Tale si urasc orice cale a minciunii” Psalm capitolul 119 versetul 128. „Sa lucram cinstit nu numai inaintea Domnului , ci si inaintea oamenilor” 2Corinteni capitolul 8 versetul 21. „Mai bine putin, cu dreptate (cinstit) decat mari venituri cu strambatate  (necinstit) „. Proverbe capitolul 16 versetul 8.  „A face dreptate este mai placut Domnului decat jertfele.” Proverbe capitolul 21 versetul 3.  „Ti s-a aratat omule ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila, si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau? „ Mica capitolul 6 versetul 8.

4. CURAJUL sau DARZENIA. Fricosii nu mostenesc Imparatia. „Cat despre fricosi (primii pe lista!) , necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor este iadul” Apocalipsa capitolul 21 versetul 8. Curajul se cultiva si este un rezultat direct al increderii in Dumnezeu. Curajul se manifesta prin rezistenta si rabdare in suferinta, prin perseverenta in incercarile credintei, prin darzenie  in persecutii. Sa spunem ca David: ” Chiar o ostire de ar tabara impotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme!” Psalm 27 versetul 3.  „Fii tare (darz, curajos) , imbarbateaza-ti inima, si nadajduieste in Domnul!” Psalm 27 versetul 14.

Sunt trei virtuti spirituale fara de care un crestin nu poate fi crestin, nu poate supravietui:

1. CREDINTA .„Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.” Evrei capitolul 11 versetul 6.  Ce este credinta? „Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” Evrei capitolul 6 versetul 1. „Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad” Evrei capitolul 6 versetul 3.

„[„Credinta e un dialog -spune Evdokimov -„Varstele vietii spirituale”  (pag.47). Dar cat de multa liniste ar trebui sa facem (sau sa fie facuta) in jurul noastru pentru ca sa intram in acest dialog. Practic toate virtutile crestine nu urmaresc decit efectul acestei taceri care face posibila participarea noastra la un dialog.

Iata de ce „face” Dumnezeu credinta atit de dificila. Cristos a venit si a platit pretul intoarcerii noastre, dar viata care ne ramine este un drum posibil [celor „lucizi”] si nu necesar. Ar fi si absurd ca omul sa fie „programat” acum daca n-a fost de la inceputul creatiei sale.

„Orice iubire este intotdeauna reciproca”-pag.48. Domnul a facut fapta credintei dovedindu-si Iubirea fata de o mireasa ostila si maculata, „i-a alcatuit o zestre din singele Sau, i-a faurit un inel din cuiele rastignirii Sale”. Orice s-ar spune ar fi rindul nostru sa declaram si sa facem ceva- traducerea ortodoxa folosita in citatul din Evrei 11:1 suna mai bine decat versiunea Cornilescu „credinta este dovedirea lucrurilor nevazute”. Si asta pentru ca ceea ce cautam este imperceptibil prin dimensiune si natura.
„Credinta este o depasire a ratiunii” -ea spune: „Da-ti marunta ta ratiune (logos) si primesti in schimb Logosul”pag.49. 

Daca Dumnezeu este singurul argument al existentei Sale inseamna ca credinta nu se inventeaza, ci este un dar.” Deci o subiectivitate. Un dar este o libertate, o optiune care exista, latenta.]”  de Sami Mitra http://mitrasamuil.blogspot.com/2009/08/virstele-vietii-spirituale.html

2. SPERANTA sau NADEJDEA. Fara speranta cine ar supravietui oare? Toti oamenii spera cate ceva, in ceva.Unii cu folos, altii inselati.  Dar nadejdea unui crestin nu insala. De aceea „Bucurati-va in nadejde” Romani capitolul 12 versetul12, voi toti care nadajduiti in Domnul. Pentru ca „toti cei ce nadajduiesc in Tine (Domnul) nu vor fi dati de rusine.” Psam 25 versetul 3. Si ce mareata nadejde avem in El: „In EL (Hristos) am fost facuti si mostenitori … ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos.” Efeseni capitolul1 versetele 11, 12.

3.DRAGOSTEA. Sau bunatatea, blandetea, indurarea, mila, respectul, lipsa de egoism, iertarea, caritatea, binefacerea, atentia si credinciosia,  toate  la un loc, toate cu toata inima daruite. De fapt toate virtutile aici au vrut sa aduca si toate virtutile se regasesc aici. “Definitia viciului: un pacat comis fara placere. Formula ar trebui extinsa prin distingerea a doua soiuri de vicii: pacate comise fara placere si virtuti practicate fara iubire” Gustave Thibon
Se pare ca asta e ceea ce trebuie sa invatam in acest trup, aici pe pamant: sa iubim.

„chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si daca as avea darul profetiei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic…..Dragostea nu va pieri niciodata.” 1 Corinteni capitolul 13 versetele 1,2,3.

Toate virtutile si toate lucrurile bune din lumea asta sunt zero fara dragostea. Dragostea e acel 1 care pus in fata tuturor acestea le da valoare. Si toate acestea se regasesc in dragoste.

„ACUM DAR RAMAN ACESTEA TREI: CREDINTA, NADEJDEA SI DRAGOSTEA; DAR CEA MAI MARE DINTRE ELE ESTE DRAGOSTEA.” 1 Corinteni capitolul 13 versetul 13.

Lupta

„Suntem soldati intr-un teritoriu cucerit de inamic”  C.S. Lewis

Ce inseamna sa fii crestin? Inseamna sa fii un razboinic curajos, un luptator perseverent si destoinic. „Lupta-te lupta cea buna a credintei; apuca viata vesnica la care ai fost chemat” 1 Timotei capitolul 6 versetul 12

Primul si cel mai important teritoriu pentru care trebuie sa lupte un crestin este propria inima, propriul suflet, propria viata. „Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?” Matei  capitolul 16, versetul 26 si  „Cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati” Proverbe capitolul 16, versetul 32. Apoi daca cetatea sufletului sau, a vietii sale  a fost cucerita de Lumina, va deveni ea insasi o lumina care va calauzi pe altii de la intuneric spre Lumina. Apoi va putea lupta si munci pentru inaintarea Imparatiei.

Cu cine trebuie sa lupte un crestin?

Cu ceilalti care nu cred? Nu, nici vorba.

Cu lumea murdara in care traim? Nu, nici vorba.

Cu guvernele si autoritatile care propaga pacate? Nu, nici vorba. [Mie mi  se par o prostie marsurile impotriva homosexualilor, impotriva „pacatelor mai grave”  cum mi-a zis cineva ; chiar asa de ce nu mars impotriva adulterului ca tot pacat grav e si ala, nu?  Ce?  vrei sa interzici pacatul in lume? Interzice-l in viata ta , Dumnezeu nu forteaza pe nimeni sa fie sfant. EL Singur ar avea dreptul sa forteze si nu o face. Vrei sa o faci tu? Dumnezeu a dat fiecaruia libertatea de a alege si la sfarsit va judeca. Daca ti-e mila de sufletele lor castiga-i cu dragoste, fii tu lumina si sare, dar nu incerca sa fortezi un om care nici macar nu e nascut din nou sa traiasca dupa standardele tale! Asta fac musulmanii eventual.Asta dupa cum se vede a fost o paranteza.:)]

Cu sisteme corupte , cu oamenii corupti si ticalosi? Nu, nici vorba.

Cu grijile vietii acesteia? Nu, nici vorba. Asta e chiar un pacat.  „Aruncati asupra Lui ingrijorarile voastre caci EL INSUSI ingrijeste de voi.” 1Petru capitolul 5, versetul 7.

Cu ceilalti care cred, dar nu cred ca si el/ea? Nu, nici vorba.

Dar cu cine??

Simplu: cu pacatul (oricare, de orice forma si marime; facut cu fapta, vorba sau gandul, sau pentru ca nu ai facut sau spus ce trebuia, cand trebuia) . „Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tinea piept impotriva uneltirilor diavolului. Caci noi nu avem de luptat impotriva carnii si a sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti ( in lumea spirituala, la nivel spiritual)” Efeseni, capitolul 6, versetele 11, 12. Deci peste tot pe unde vezi cuvantul lupta ca indemn pentru crestin, in Biblie (Noul Testament),  se refera la lupta impotriva pacatului.

Cu a cui pacat trebuie sa lupte un crestin?

Cu pacatul din lume? Nu, nici vorba.

Cu pacatul celorlati din biserica? Uneori da, dar numai daca esti motivat de dragoste .Si cu grija , sa nu cumva sa cazi tu in pacat, mai ales in pacatul de a judeca pe altii. ” Nu judecati, ca sa nu fiti judecati; nu osanditi, ca sa nu fiti osanditi, iertati si vi se va ierta. …De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? Cum poti zice fratelui tau: Lasa-ma sa-ti scot paiul din ochi. Si cand colo, tu nu vezi barna din ochiul tau? Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea clar sa scoti barna din ochiul fratelui tau.” Luca capitolul 6, versetele 37, 41, 42 (cuvintele Domnului Isus)

Atunci cu a cui pacat trebuie sa lupte un crestin?
Cu pacatul lui personal, cu pacatul din viata lui. Cu ala trebuie sa lupte. Cu mult curaj, cu multa perseverenta „cel neprihanit de 7 ori cade, si se ridica „ Proverbe capitolul 24, versetul 16, cu indarjire „voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange, in lupta impotriva pacatului” Evrei capitolul 12, versetul 4).

Asta inseamna sa fii un razboinic, un luptator, un crestin adevarat: sa lupti cu pacatul din viata ta. Sa nu te simti bine daca nu te analizezi cu grija (dupa standardele de sfintenie ale lui Dumnezeu, nu ale unei confesiuni, sau ale unor oameni, sau mai stiu a cui; sunt in Biblie, trebuie sa o citesti daca vrei sa le cunosti). Oare nu cumva este vreun pacat in viata mea pe care il ignor sau ma prefac ca nu exista? Un pacat care mi se pare micut si nederanjant, cu care sa ma simt confortabil? Sau un pacat pentru care aduc scuze peste scuze. Ce capcana a diavolului e asta! Offf, si cate apar la lumina cand faci asta…Si totusi scrie asa clar: „Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” Evrei capitolul 12, versetul 14.

Totusi de fiecare data cand fac asta ma apuca deznadejdea si parca disperarea. Cum a spus Pavel: ” O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” Romani capitolul 7, versetul 24. Pentru ca omeneste nu este posibil. Dar nu de asta a venit si a murit Cristos? El a luat asupra Lui tot pacatul meu si vrea sa ma imbrac cu neprihanirea Lui. Si asta e o lupta zilnica. Sa lupt impotriva pacatului si sa imbrac neprihanirea LUI. Zilnic. Asa cum  zilnic ma spal si ma imbrac in trup, asa trebuie sa ma spal si sa ma imbrac in duh. Si nu-i la fel de usor. Si este de fapt un har. Ceva ce nu merit, dar mi s-a dat pentru ca sunt iubita. Si oricum se merita sa lupt.

Imi place cum spunea C.S. Lewis: „Cine oare îmi va incredinta un trup duhovnicesc atâta vreme cat eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc?Trupurile mici şi pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite aşa cum şcolarilor li se dau poneii.Trebuie să învăţăm să conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deşeuate, neînfricaţi şi voioşi, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripaţi, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea şi care ne aşteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite şi sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. „

Lupta  zilnica  impotriva pacatului este serioasa, pe viata si pe moarte, care cere multa darzenie si multa atentie (veghere). Uneori ma intreb daca este posibil sa biruiesc in lupta asta…Dar „pot totul in Hristos (asta e secretul!) care ma intareste” Filipeni capitolul 4 versetul 13. Si ma lupt in continuare, chiar daca sunt uneori sau… de multe ori?…:( infranta si cazuta jos. Si ma ridic iar si iar prin mila si prin harul Lui. Ma ridic iar si iar in fiecare zi la lupta imporiva pacatului, a celui rau. Ca sa pot spune ca Pavel :„M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta”  Si nadajduiesc ca: „Domnul ma va izbavi de orice lucru rau (pacat),  si ma va mantui, ca sa intru in Imparatia Lui cereasca. A Lui sa fie slava!” 2 Timotei capitolul 4, versetele 7 si 18.

Celor care lupta:

„Fiti treji si vegheati!….

Impotriviti-va tari in credinta!….si

Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica (wow! la ce ne-a chemat! se merita:) ), dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti.”  1 Petru capitolul 5, versetele 8, 9, 10.

altoire

Atat de mult as vrea

Sa vad crescand in mine Viata Ta!

Altoiul Sfant din cer sa invadeze

Acest pipernicit, salbatic, bun de foc doar,

pom al meu…

O, cat de umila eu te rog, Stapane

Sa nu renunti la a zidi in mine

Natura TA, divina Ta rodire.

Imi amintesc de inceputuri cand ai pus samanta

Si cand in mine Dorul incoltit-a…si crescut-a…

Asa de mult, Stapane, eu  doresc

Sa vada ochii roabei Tale Tara Ta!…

Si de respir si de ma misc

Acesta-i Dorul ce ma misca.

Stiu , nu mi-e felul si nici trairea

Cum Tu doresti si cum se cere-n a Ta Tara.

Dar sa Te vad, vreau sa dau totul!

Asa dau tot cum as da lantul  ce m-a inrobit

Sau de pe umeri un bagaj greoi si nedorit.

Orice Aici ar pare implinire

E numai un gunoi fara valoare.

Stiu…

Netrebnica si impiedicata roaba-Ti sunt…

Cand vin in Fata Ta, nu indraznesc nici ochii si nici capul sa ridic;

Si negre soapte imi spun sa nu-ndraznesc nici sa Te strig…

Dar Dorul ce l-ai pus in mine

M-arunca curajos spre Tine,

Si dulci sperante ma ridica:

In necuprinsa-Ti mila si iubire,

Tu nu ma lasi, si nu renunti nicicand la mine!

Si creste-n mine Altoiul Sfant: o, ce minune…

omul devine ceea ce face

Omul devine ceea ce face, chiar de nu se arata asa la prima vedere.

Traim in lumea umbrelor, a amestecului dintre bine si rau. Nu exista om bun 100%, nici rau 100%. Fiecare om este capabil de teribil de mult rau, dar si de nemaipomenit de mult bine. Sufletul , inima fiecarui om este un teritoriu pe care el (ea) insasi alege cui sa-l inchine : lui Dumnezeu ( doar EL este BUN 100% ) sau Celui Rau.

Alegerea binelui se invata inca din copilarie, nu vine de la sine, rostul intregii educatii  date de parinti, scola, comunitate este sa ne ghideze spre drumul cel bun in viata , sa ne invete sa alegem binele, la urma urmei. De aici vine expresia adresata celor care se pare ca n-au prea invatat sa faca binele : „Iti lipsesc cei 7 ani de acasa„, pentru ca se presupune ca acasa, in primii 7 ani se pun bazele acestei invatari. Si orice parinte stie ce spun cand spun: Vai cat de greu este! E nevoie de multa munca, multa atentie, multa grija, multa perseverenta, de autoeducare, pentru ca esti constient ca ei, copiii iti urmeaza exemplul mai mult decat cuvintele.  Si nu-i asa? cat de greu iti vine ca parinte dupa ce atat de mult ai dat si ai muncit ca sa-l inveti binele pe copil, sa-l vezi ce usor alege sau imita  raul cand da de el!

Dar pentru ca este usor de ales raul si greu de ales Binele, nici un om nu poate singur  face  Binele in mod desavarsit si exclusiv.

De asta a venit Hristos, de asta dupa ce Hristos S-a inaltat la cer ne-a fost dat Duhul Sfant. Prin Jertfa lui Hristos, moartea LUI pe cruce,  primim dreptul de „a ne naste din nou” si prin Duhul Sfant puterea de a creste ca si „fii si fiice ale lui Dumnezeu” Si nu e simplu sau usor, dar e POSIBIL si este o alegere zilnica de a persevera pe Calea Binelui. Cand pare imposibil, „puterea LUI in slabiciunea noastra este facuta desavarsita„. Si da, si cel neprihanit cade, dar se ridica de fiecare data, cand isi indreapta privirile spre EL, Hristos.

Pentru ca asta e secretul: sa te uiti zilnic la EL, si vei incepe sa-I semeni; sa il imiti zilnic (mai ales cand nu iti vine sa faci asta) si vei incepe sa te confunzi cu El, sa nu uiti niciodata ca El este sursa puterii Binelui  si scopul de a alege Binele (din EL, prin EL si pentru EL).

Alegand raul, facand raul, devii rau. Treptat, cu fiecare alegere tot mai mult.

Alegand Binele, facand Binele incepi sa semeni cu El,  devii bun, tot mai bun cu fiecare alegere.  Si de asta a spus Hristos : „dupa roade ii veti cunoaste„, adica dupa fapte ii cunosti pe cei care s-au nascut din nou prin credinta. Tot treptat, in fiecare zi cate un pic; roadele nu apar si se coc peste noapte.

Omul devine ce alege sa devina. Si asta e un proces care dureaza toata viata. Si cat traiesti poti alege.

SI IN CELE DIN URMA, CAND VINE MOMENTUL ADEVARULUI, CAND VEI STA IN FATA LUI DUMNEZEU, VEI AFLA CA TOTUL A FOST DE FAPT INTRE TINE SI EL.

Totusi, fa-o!

de maica Teresa

„Oamenii sunt adesea irationali, de neinteles si egoisti,

totusi, iarta-i!

Daca esti bun, oamenii te vor acuza totusi mai tarziu ca ai avut motive egoiste nestiute;

totusi, fii bun!

Daca reusesti in viata, vei castiga cativa falsi si neloiali prieteni si cativa dusmani adevarati;

totusi, lupta-te sa reusesti!

Daca esti onest si sincer, probabil oamenii te vor insela;

totusi, fii onest si sincer!

Ce ai muncit sa construiesti ani de zile, s-ar putea ca unii sa distruga intr-o noapte;

totusi, construieste!

Daca gasesti pacea si fericirea, foarte probabil unii vor fi invidiosi;

totusi, fii fericit si plin de pace!

Binele pe care il faci azi, acum va fi probabil uitat curand;

totusi, fa binele!

Cand dai tot ce ai mai bun, s-ar putea totusi sa nu fie niciodata destul;

totusi, da tot ce ai mai bun!

La sfarsitul vietii, cand totul va fi judecat si testat,

vei vedea ca de fapt totul a fost doar intre tine si Dumnezeu;

n-a fost de fapt niciodata intre tine si ceilalti.

Bucurie

Fiecare respiratie e un dar, fiecare bataie de inima e un dar, fiecare dimineata in care deschid ochii si vad lumina zilei e un dar.

Care sunt cele mai pretioase daruri de la Dumnezeu aici pe pamantul asta?  Viata, dragostea, libertatea si bucuria.

Ajuta-ma Doamne sa pretuiesc viata mea si a celorlati.

Ajuta-ma Doamne sa iubesc cu adevarat.

Ajuta-ma Doamne sa pretuiesc libertatea de a alege si in fiecare moment sa aleg intelept .

Si ajuta-ma sa ma bucur de acestea toate.

Viata, dragostea si libertatea, ca si toate darurile bune si placute sunt de le Dumnezeu. El vrea sa ne bucuram  aici de ce ne-a dat aici, de micile si trecatoarele bucurii si placeri asa cum sunt, cu o inima plina de multumire. Bucuria este o alegere, ca si multumirea . Nemultumirea produce stres si nefericire, multumirea aduce cu ea bucuria. Si nu ma refer la resemnare! Nu ma resemnez cu putin in ceea ce vreau sa devin . Dar sunt multumita cu ce mi se da. De atat de putin din lucrurile materiale avem nevoie de fapt pentru a fi fericiti! De bogatie interioara avem nevoie sa fim fericiti.Lacomia pentru lucruri materiale e urata si urateste pe cei ce-o traiesc. Dar lacomia dupa mostenirea spirituala, dupa Dumnezeu si dupa  asemanarea cu El e frumoasa si ridica pe cei ce-o traiesc.  Si celor ce-L cunosc pe El le-a dat sa guste din bucuria divina, care intrece orice desfatare omeneasca si care te face sa zbori de bucurie si-n durere, si-n greu. Cine a gustat-o nu mai vrea sa se desparta de ea, da totul pentru ea. E bucuria care se afla doar in prezenta Lui, e bucuria care il asteapta pe cel ce il cauta pe EL din toata inima. Cel rau nu poate crea nici o bucurie si nici o placere, el doar poate perverti lucrurile bune, placerile curate create de EL.

Ajuta-ma Doamne sa ma bucur de fiecare moment al vietii, sa ma bucur de ce-mi dai acum, aici. Sa ma bucur de para asta aromata ce o mananc acum, de apusul acesta de soare maret, de bataia de azi cu zapada, de rasul copiilor mei acum, de senzatia asta placuta de caldura care ma moleseste cand vin de afara de la zapada, de apa fierbinte, de …si lista poate continua …pana inchidem ochii, de fiecare nevoie cu care m-ai creat, ca implinirea ei sa aduca senzatie de placere si comfort; de simturile cu care m-ai inzestrat pentru a putea sa experimentez atatea stari.

TU ne-ai dat aici bucurii marunte ca sa ne obisnuim cu marile bucurii de dincolo, ca pana cand vom ajunge Acolo, sa invatam  sa ne bucuram.

Ajuta-ma sa invat de aici ce vrei Tu sa invat: sa invat sa ma bucur, sa invat sa iubesc, ca asta voi avea de facut Acasa…Si mai ales, ajuta-mi sa caut bucuria prezentei TALE, chiar de toate celelalte-mi vor lipsi.

Psalmul 36 , versetele 7 si 8: ” Dumnezeule…la umbra aripilor Tale gasesc fiii oamenilor adapost. Se satura de belsugul Casei Tale, si-i adapi din suvoiul desfatarilor Tale.”

Dumnezeu ne-a inzestrat cu multe daruri (simturi, instincte, etc) ca sa invatam bucuria , chiar daca aici la scara mai mica. De exemplu: simtul umorului: e un dar de la EL  ( El il are in proportie mult mai mare). Cel rau nu-l are si nu-l suporta. Cum zicea Thomas Morus : „Diavolului…spirit mandru…nu-i vine la socoteala sa iti razi de el.” Rasul este un dar. Care  va fi si in cer, dar va lipsi  in iad . Cum a spus C.S. Lewis in „Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar” : „Fenomenul in sine (rasul) este o rusine si o insulta la adresa realismului si austeritatii iadului (ii spune diavolul batran celui tanar);  deci trebuie descurajat cu orice pret, si daca nu se poate atunci macar pervertit , sa devina zemflemea  sau batjocura.” Diavolul doar ia placerea pura creata de Dumnezeu si o perverteste pentru a-l momi pe om, si pentru a-l face sclav viciului. In iad nu vor fi placeri defel, iadul este locul unde Dumnezeu este absent 100% ceea ce e infricosator, pentru ca tot ce e bun, ce e placut , ce e frumos e de la si in prezenta LUI.

„Definitia viciului (si eu as zice „absenta bucuriei”  in loc de viciu): un pacat comis fara placere. Formula ar trebui extinsa prin distingerea a doua soiuri de vicii ( doua soiuri de absente ale bucuriei): pacate comise fara placere si virtuti practicate fara iubire” Gustave Thibon  „Un pesimism tonic” (Dilema nr. 379, 19-25 mai 2000)

Aici pe pamant e amestecata lumina cu intunericul , binele cu raul , frumosul cu uratul , placerea cu durerea, si chiar si aceasta vreme de „amestec” are sensul ei. Cum vom putea noi aprecia binele daca nu am fi gustat si raul? Cum am fi apreciat placerea, daca nu gustam durerea, cum am fi apreciat caldura focului din soba daca nu am fi inghetat nitel afara?

Dar aceasta vreme este si o vreme in care ne folosim libertatea. Aici alegem intre Dumnezeu si cel rau, intre bine si rau. Ne-am nascut pe un teritoriu cucerit de dusman (diavol) .Daca aici si acum nu alegem binele, dupa moarte va fi prea tarziu, asa cum  cei care au fraternizat cu nazistii in al 2 lea razboi mondial nu au mai putut sa sustina ca devin partizani de partea fortelor aliate atunci cand acestea deja au castigat razboiul si marsaluiau victorioase. Deci aici, acum cand e greu, cand se cere sacrificiu , renuntare la sine, durere, perseverenta… aici si acum aleg unde imi voi petrece vesnicia, de partea cui lupt. (o lupta-i viata oricum, dar e important pentru Cine, de partea Cui o lupti).

In iad va ramane doar durerea, doar uratul, doar raul, doar intunericul, doar pervertirea fara obiectul ei, doar regretele amare.

In rai va ramane vesnic dragostea, frumosul, lumina, placerea , bucuria si rasul, in stare pura,  acea stare la care fiecare om cred ca macar uneori  in viata a visat ca odata si odata va dobandi-o, pe care uneori ti se pare ca o surprinzi pe chipul unui copilas cand se bucura…pentru ca noi pentru rai am fost creati, pentru bucurie si pentru dragoste; de aceea  dupa acestea tanjim in adancul inimii pana murim.

Asa cum spune si Psalmul 16, versetul 11; ” Inaintea Fetei TALE (Doamne)  sunt bucurii nespuse si desfatari vesnice la Dreapta TA.”

avem de iertat, avem de iubit…

monolog despre iertare

A ierta inseamna a separa omul de fapta sa.

Sa luam un exemplu extrem: daca un criminal ti-a ucis fratele,  ce inseamna sa-l ierti? Sa spui ca e mai putin rau ceea ce el a facut? Nici vorba: crima este un lucru oribil, si oricum ai privi-o nu este mai putin rau. Fapta criminalului este oribila si de urat, si nu este ceva ce poti accepta in timp, sau trecerea timpului sa atenueze din consecinte sau din uratenie. Nu, fapta criminalului nu este de acceptat niciodata si trebuie pedepsita.

Iertarea nu inseamna indulgenta.

Iertarea nu atenueaza gravitatea sau consecintele faptei, nici nu incearca sa o scuze sau sa o musamalizeze.

Iertarea se refera la persoana care a comis fapta.

Iertarea inseamna sa separi vinovatul de fapta sa si il ierti pe vinovat, dar  condamnand fapta, nu persoana. A ierta o persoana inseamna sa nu o mai urasti in primul rand, apoi sa o tratezi cu mila si ca pe cineva care poate fi reabilitat si sa doresti indreptarea lui. E posibil sa urasti fapta cuiva si sa iubesti persoana care o comite?  Este.  Nu ti s-a intamplat sa-ti amintesti si sa urasti unele chestii pe care le-ai facut, dar totusi ai continuat sa te iubesti pe tine insuti si sa ai grija de tine, iar ura fata de acele fapte pe care le-ai facut sa te determine sa te straduiesti sa nu le mai faci, sa te reabilitezi?  Cum trebuie iertat si iubit aproapele? Ca pe mine insumi.

Nu pot cu adevarat ierta si iubi pe aproapele meu pana nu am facut pace cu mine insumi intai.

Eu insumi sunt prima persoana pe care trebuie sa o iert.  Dar iertarea autentica (si pacea autentica care vine dupa ea) nu poate veni pana fapta nu a fost pedepsita asa cum merita si consecintele ei suportate, abia atunci persoana poate fi reabilitata. Aceasta este posibil numai pentru ca Hristos a purtat pedeapsa si a luat asupra Sa consecintele faptelor mele pe cruce. Pentru ca El m-a iertat, pot sa ma iert si eu pe mine insumi. Pentru ca EL m-a iubit, ma pot iubi si eu pe mine insumi. Si ca o consecinta pot ierta si iubi pe aproapele meu, fara a musamaliza faptele lui/ ei; fara a privi cu indulgenta raul facut. Pot ierta pe cel sau cea care mi-a gresit , uitand raul si dorind binele pentru ea sau el; pot alege sa iubesc in loc sa urasc.

Si iarasi, abia atunci ma pot ruga: „Iarta-mi  Doamne, greselile mele, precum si eu iert gresitilor mei„

Si fara iertarea Lui nu este iertare adevarata, pentru ca inainte de oricine El este CEL impotriva caruia am pacatuit  (eu sau cel/cea care mi-a gresit), EL este Marele Dadator al Legii Morale Universale, al Legii Binelui si Raului  sapata in constiinta fiecarui om.

Cum spune si David in Psalmul 51, versetul 4: „Impotriva Ta (DOAMNE) , numai impotriva TA am pacatuit si am facut ce este rau inaintea TA”

Romani capitolul 5, versetul 8:” DUMNEZEU  isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, HRISTOS  A MURIT  PENTRU  NOI”

Efeseni capitolul 1, versetul 7: ” In EL ( HRISTOS) avem rascumpararea, prin sangele LUI iertarea pacatelor”

Evrei capitolul 10, versetul 17: ” DOMNUL  zice: Si nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor”

Să nu mă laşi…

-de la sora Maria-

Să nu mă laşi

În lumea cea străină…

În ea eu n-am nici un locaş

Decât a Ta lumină.

Să nu ma laşi

Nicicând fără Cuvântul

Numai în El îmi odihnesc

Şi inima şi gândul…

Căci neamul şi familia

Mi le-am aflat în Tine

Să nu mă laşi

Nicicând fără de Tine.

Îţi mulţumesc…

Cântând pe câte-o creangă

Căci numai Tu mi-ai ocrotit

Viaţa mea întreagă.

Chiar dac-aş fi pân’ la sfârşit

O viaţă-nsingurată

Îţi mulţumesc că mi-ai primit

Jertfirea mea săracă…

O, Isuse, mult te-am supărat

Când de Tine m-am îndepărtat

Dar în bunătate m-ai vegheat

M-ai întors şi m-ai salvat

Lasă-mă să-ţi cânt neîncetat…

Nu este durere pe pământ

Ca păreri de rău prin Duhul Sfânt…

Cine a gustat bunătatea Ta

Nu-şi mai alină inima

Cu nimic de pe lumea aceasta…

De aceea eu Te chem acum

Şi puterile mi le adun

Când smerită-mi va fi inima

Fă cu ea ce-Ţi va plăcea!

Că Ţi-am dat-o ca să-Ţi pot cânta

O, Isuse! Mângâierea mea!…

Vorbeşte-mi, căci te aştept…

Brooke Fraser: C.S. Lewis song

traducere libera:

Dacă găsesc în mine însumi dorinţe

Pe care nimic din lumea asta nu le poate împlini

Pot sa înţeleg un singur lucru:

Că eu nu am fost făcută pentru lumea asta, pentru aici.

Căci în firea mea umană cu care mă lupt

Tot ce e mai bun, mai frumos  e aşa superficial şi ţine doar un moment

Apoi după ce trece mă simt goală:

Când ce sunt acum compar cu ce am fost destinată să ajung.

Vorbeşte-mi, Doamne

În lumina zorilor:

Îndurarea vine cu dimineata…

Voi suspina si voi geme împreuna cu toata creaţia,

Aşteptând împlinirea nădejdii să vină…

Oare sunt pierdută, sau doar mai negăsită ca altii?

Pe drumul drept sau învârtindu-mă în cerc

Pe drumul greşit?

Este ăsta un suflet care se zbate în mine?

care vrea să se elibereze?

care vrea să vină la viaţă?

Pentru că a mea comoditate ar prefera

Să fiu amorţită,

Şi să evit naşterea iminentă

A celei ce am fost nascută să devin…

Vorbeşte-mi, Doamne

În lumina zorilor:

Îndurarea vine cu dimineaţa.

Voi suspina si voi geme împreună cu toată creaţia,

Aşteptând împlinirea nădejdii să vină…

Nu stăm multă vreme aici, pe pământul ăsta.

Timpul nostru aici e doar o suflare

Aşa că ar fi bine să-l respirăm adânc:

Am fost făcută să trăiesc,

Am fost făcută să iubesc,

Am fost făcută  să Te cunosc pe Tine, Doamne!

Împlinirea nădejdii va veni pentru mine

Împlinirea nădejdii va veni pentru mine

Împlinirea nădejdii va veni pentru mine

Vorbeşte-mi, Doamne

În lumina zorilor:

Îndurarea vine cu dimineaţa.

Voi suspina si voi geme împreună cu toată creaţia

Aşteptând împlinirea nădejdii să vină…

Doamne, care sunt ai Tăi?

Oare ortodocşii? oare catolicii? oare protestanţii? sau neoprotestanţii? baptistii? sau penticostalii? sau adventistii? sau mai stiu eu care?

Bah, parcă îi pasă Lui ce religie sau confesiune are cineva….

Dar Domnul a zis că un om nu poate fi neutru: ori eşti al Lui, ori eşti împotriva Lui. „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte” Matei capitolul 12, versetul 30.

EL, Hristos îi cunoaşte pe ai Lui, şi ei îl cunosc pe EL.

Sunt printre ceilalţi, nebăgaţi în seamă,  şi totuşi îi simţi: au mireasma lor: „o mireasmă de la viaţă spre viaţă pentru cei ca ei şi o mireasmă de la moarte spre moarte pentru cei ce sunt pe calea pierzării” 2 Corinteni, capitolul 2, versetele 14, 15, 16;

Par fraieri  si un pic ciudaţi, neadaptaţi. Mereu neliniştiţi, pregatiţi pentru luptă. „Sunt soldaţi într-un teritoriu ocupat de inamic” cum zice C.S. Lewis în Mere Christianity. Totuşi înfruntă toate cu seninătate, cu pace şi cu bucurie. Ei ştiu că nu aici este deznodământul şi că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele lor” Romani, capitolul 8, versetul 28.

Se văd de departe, ca o lumina aşezată pe un munte: Matei capitolul 5, versetele 14, 16. Sau ca şi corabia lui Noe: trăiesc ce cred şi proclamă iar asta sare în ochi ca  ceva ciudat, neobişnuit ;

Par neimportanţi, dar sunt „sarea”, care nu lasă să se strice totul, (trăirea lor, viaţa lor este un standard „umblător”) şi care dă gust vieţii trecătoare (dorul după „ţara de sus” le luminează privirile) Matei capitolul 5, versetul 13.

Umblă un popor prin lume

Ca un râu prin uscăciune…

Pentru ei…

-de la sora Maria-

Domnul le spune:

De prigoană să vă bucuraţi:

căci putere sfântă veţi primi.

Toţi ceilalţi vă vor prigoni:

Bucuria-n toate va fi steag.

Sa trăiti şi să muriţi cu drag!

Două tabere în lume-or fi;

Dar ai MEI nicicând n-or prigoni.

Să-i cunoaşteţi: răbdători vor fi

Prin necazuri: blânzi, mângâietori;

Îi voi scoate EU biruitori.