copiii si ispita

Septembrie 30, 2009 la 3:18 pm | Publicat în Uncategorized | 3 comentarii

TEST
Se afla care este alimentul cel mai adorat de copil. Sa zicem o ciocolata , dar fara ambalaj. Dupa ce e asezat pe scaun, la o masa, intr-o camera in care nu este  nimic ce ar putea sa-i distraga atentia, doar cu ciocolata in fata, copilului i se spune:

„Poti manca acum ciocolata asta sau poti sa astepti pana ma intorc in camera si daca NU ai mancat-o pana ma intorc vei primi inca una. Tu alegi ce sa faci , daca vrei sa o mananci acum e bine, daca astepti e bine si mai primesti una”.

Copilul este lasat singur pentru fix 15 minute. Testul este pentru copii de la 4 ani in sus, si  merge pana la 14 ani, doar ca este lasat un pic mai mult 20 sau 25 de minute. Ar fi ideal daca bietu copil ar fi si flamand! :))

Acest test este despre 2 chestii foarte importante pentru pregatirea copilului pentru viata; si  de care depinde mult reusita in viata a copilului : 1. autocontrolul si 2. increderea in parinte (adult) -daca a zis ca-mi da inca o ciocolata, asta se va intampla!-.  Bineinteles ca ambele sunt determinate in mare parte de educatia pe care copilul a primit-o (daca copilul e rasfatat sau nu;  daca invata ca adultii nu-si tin cuvantul sau ca si-l tin, cat de usor obtine ceea ce vrea de la adulti,  etc) , dar si de nivelul de maturizare, de dezvoltarea lobului frontal, a SNC si de personalitatea copilului. Oricum, daca un copil a cazut la test, nu disperati: inca mai aveti timp sa-l/ sa o invatati! 🙂

E o adevarata lupta interioara! Un adevarat razboi spiritual cu ispita! 🙂 Ia priviti:

(desi eu personal cred ca aici sunt copii prea mici pt testu asta, unii par si de 3 ani!)

Proverbe capitolul 16 , versetul 32 : „cine este stapan pe sine, pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati.”

sau

Anunțuri

a Lui

Septembrie 27, 2009 la 12:23 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sunt un rasad sadit de Tine,lacrimioare

Si ma tot mir: cata rabdare ai cu mine!

Cu bunatatea-Ti Tu  ma uzi mereu

Ca roua dimineata, credincios Tu esti.

Cu dulceata Iubirii Tale ma hranesti.baby in father hand

M-ai facut copilul Tau.

Si chiar de ma impiedic mai mereu,

si chiar daca alunec in noroi,

Cu rabdare ma ridici si la pieptul Tau m-aduni de jos…

acolo este Locul meu de adapost.

Inima mea avea o forma bruta si neterminata,

semana cu un bulgare diform de lut.potery

Tu ai luat-o si-ai modelat-o…

Un vas superb iesi din Mana Ta!

Si cand, din nebuneasca-mi neveghere,

Vasul Tau zdrobitu-s-a in mii de cioburi;jesus-children

Tu nu m-ai aruncat cu manie la gunoi cum meritam.

Nici cu dispret si scarba la ranile mele urat mirositoare n-ai privit.

Nici Fata Ta cea Sfanta n-ai intors-o de la mine…

Te-ai aplecat si cioburile Tu le-ai ridicat,

si ranile mi le-ai pansat cu leac alinator…

Cat te iubesc! CAT  MA  IUBESTI!

Dorul

Septembrie 14, 2009 la 5:37 pm | Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

„Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la […] casa parinteasca, […] parca-mi salta si acum inima de bucurie!”Ion Creanga Amintiri din copilariechild&flowers

Nu stiu altii cum sunt, dar eu , cand vad marea cum se uneste cu cerul, cand vad silueta plina de gratie a pescarusului in zbor pe necuprinsul cerului senin, albastru cu nori albi si pufosi; cand ascult muzica ce-o fac pasarile intr-o padure primavara; cand admir o floare cu roua dimineata devreme; cand  simt mirosul fanului proaspat cosit vara, la tara; cand privesc un copilas cum se joaca si rade sau cand alte simple si neasteptate frumuseti imi apar in cale mi se umple  sufletul de incantare si parca-mi salta inima de bucurie! dar o bucurie ce naste sau as putea zice ca este in acelasi timp un dor adanc, dureros de profund. Si totusi dorul ce ma cuprinde e un dor dulce, ca o mireasma a fericirii ce ma imbata…

„Cum poate fi totul atat de frumos, dar si atat de crud, fara sens si zadarnic?” C.S. Lewis  Surprised by joy

Traim alergand, muncim si iar muncim, ne zbatem sa supravietuim , „sa traim mai bine”, intr-o lume rea,  murdara, nedreapta, rece si necrutatoare;  stresati de presiunea veacului vitezei, a pretentiilor tot mai mari ce le cere „o viata decenta si civilizata” azi, suntem  grabiti sa ajungem!!!!… unde? la batranete? si apoi la cimitir? Si copiii nostri vor continua si ei dupa noi aceeasi grabita si extenuanta zbatere!  Ce crud, fara sens si zadarnic e sa-ti duci  zilele asa!Beautiful campus_0

DAR, din cand in cand,  in timp ce alergam prin aceasta lume stresanta si grabita toate aceste simple, dar profunde  frumuseti ni se ivesc in cale ca niste indicatoare spre fericire.

E ca atunci cand te afli intr-o calatorie obositoare, departe de casa si prafuit, obosit si flamand,  ti se pare ca nu se mai termina drumul si oboseala si pe neasteptate iti apare in cale un indicator unde vezi numele orasului unde locuiesti si ca nu esti asa de departe. Si atunci ti se pare ca deja nu mai esti singur, ca oboseala si gonitul capata sens. Simti deja „mirosul” de acasa si parca prinzi puteri.  Ca pasarile calatoare cand se apropie de casa, cu noi puteri se-avanta-n zbor si oboseala biruiesc. Le mana si le cheama dorul dupa casa…(migratia pasarilor calatoare e un alt mare argument impotriva evolutionismului. De ce ele nu s-au adaptat locului, ce le mana sa zboare asa de departe , sa infrunte primejdii mari, furtuni, oboseala, foame, frig, tot ce e impotriva instinctului de supravietuire? Toate celelalte instincte palesc cand le cheama „dorul”. Pentru ca toata creatia ascunde in ea simboluri, semne, indicatoare catre EL)pasari calatoare 1

Cine imi spune ca nu l-a incercat nicicand un astfel de dor, ca toate astea-s basme si povesti, ca orice dor si orice dorinta ce il cuprinde ii poate gasi implinirea in lumea asta,  o fi asa sau nu , nu stiu,  stiu doar  ca am crezut si eu asta candva, dar nu mai cred. NIMIC de aici nu poate implini dorul cel mai profund din inima mea. Da, poate tresalta inima , asa cum te bucuri cand vezi indicatorul cu drumul catre casa, dar inima stie ca nu e inca „acasa”. Daca doar intalnirea semnelor, tremuratul apelor din suflet cand le atinge dorul aduce atata fericire cum va fi oare cand voi ajunge acolo?

„dorinta [ dupa Dumnezeu] neimplinita este ea insasi mai dezirabila decat orice satisfactie” si „eram bolnav de dorinta; o boala mai buna decat sanatatea” C.S. Lewis  in Surprised by joy .Look round Citez din ea pentru ca tocmai am terminat-o de citit (o carte care merita citita!!)  si pe cand o citeam imi venea sa spun mereu „ Ca sa vezi! Si tu ai simtit asa ceva? Intotdeauna am crezut ca sunt unica in aceasta privinta.” C. S. Lewis, Prefata autorului la „Surprised by joy” . Articolul de fata l-am scris cu impresia acestei carti proaspete in minte. Ca si el  (bineinteles nu ma pot compara cu el, n-as avea niciodata asa o pretentie!!!!)  am fost si eu ateu convins candva, dar si atunci cand incercam ca:

Tanjirea dupa zarea departata s-o-nfranez,

iar plasmuirii dulci sa-i pun hotar.”  Walter de la Mare, The Imagination’s Pride

simteam ca :

„Talazuieste prin urmare in noi dorinta de-a iubi, desi adesea nu stim ce anume.” Thomas Traherne, Centuries of meditations

Si am avut si eu trecerile mele prin „desert”, cand dupa ce era de multe ori  respins ori ignorat sub presiunea alergarii oarbe, a preocuparilor „serioase” de adult (in ghilimele pentru ca de fapt erau total neimportante pe langa  dor), dorul tacea o vreme sau doua, sau mai multe pana cand (pentru ca ATAT de MULT ma iubeste EL)  un semn, o cantare facea inima sa-mi tresara , si plangand imi aduceam aminte : Unde sunt dorurile tale adanci, inima mea? Unde e dorinta aceea profunda dupa EL? cand indragostita de EL, tanjeam dupa prezenta Lui, ca insetatul in pustiu dupa apa? Si iar canta DORUL in mine , si iar ma viziteaza bucuria caci „El este credincios” si „EL potoleste setea sufletului insetat”. Si aici doar gustam putin din ceea ce vom avea cand vom fi Acasa . Taramul la care visez, unde e EL in toata splendoarea Prezentei Sale.

Acest cantec trezeste in mine dorul, dar am o obiectie : versul „de pe pamant vom pleca spre Univers” este incorect dupa mine, are in el o conotatie ce aduce a Hegel, adica a crede in Absolutul indepartat si impersonal care nu prea are nimic de impartit cu noi, o filozofie care, dupa mine, e ca si cum ai intrezari Realitatea cu ochii impaienjaniti de somn, dupa ce incepi sa te trezesti, dar inca nu esti treaz. Nu prea se potriveste cu restul mesajului, care e crestin.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.