Viata ca o aventura…

Ianuarie 22, 2010 la 6:58 pm | Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

cum vad viata sau ce-mi spun eu mie insumi 🙂

cand viata te loveste, nu te opri decat atat cat sa te vindeci.

ridica-te si mergi mai departe!

Viata e ca un tinut necunoscut, pe care trebuie sa-l cuceresti . In fiecare zi trebuie sa-ti aduni puterile si sa pornesti cu curaj inainte. Nu stii ce te asteapta, dar nu poti sa ramai pe  loc si sa te uiti cum altii trec pe langa tine.

Unii  stau pe loc si asteapta sa li se intample ceva. Isi incropesc un culcus cald si stau acolo , sperand ca sunt in siguranta…

Altii merg doar pe drumuri batatorite,  testate dinainte de altii, si chiar asa se uita precauti inainte de-a face un pas. E prudent, e inteligent, dar mie mi se pare ca se misca prea incet si ca e prea monoton.

Altii iau viata cu curaj si incearca sa mearga pe unde n-a mai mers nimeni. Croiesc drumuri noi. Merg pe unde nimeni n-a mai pasit. Cand apare vreun munte, vreo provocare,  nimic nu-i sperie.Chiar daca ceilalti le spun sa se opreasca, nu prea le pasa. Nu-si pot lua ochii de la muntele ascuns in ceata. Provocarea si aventura ii cheama. Unii le spun pionieri; mai ales daca drumul pe care l-au descoperit se dovedeste ca duce la un loc manos si bun. Unii le spun nebuni, mai ales daca drumul pe care l-au descoperit duce doar la stanci ascutite si costa prea mult escaladarea. Unii le spun fraieri, mai ales daca drumul descoperit a cerut prea multe sacrificii.

Dar ei nu inteleg ca pentru acestia, nu e un sacrificiu. Ei se bucura daca viata ramane in fiecare zi  un tinut neimblanzit, salbatic, uneori primejdios, pentru ca numai asa pot gusta frumusetea lui.

Asa ca nu ma supar cand mi se spune: Esti nebuna, ti-ai irosit viata, ai riscat si unde esti acum? Singura pe un munte cu stanci ascutite, si acum nu mai e rost sa te intorci inapoi , dar si inainte e tot greu. Ei nu stiu cat de frumos se vede viata de pe munte, cand te opresti obosit sa privesti necuprinsul. Cand, liber si indraznet, lasi vantul sa te sufle si simti ca nimic nu te poate opri…

Sau: Esti fraiera, la tine nu te-ai gandit? De ce nu ai facut si tu ca toata lumea, acum aveai un loc caldut numai al tau? Ei nu inteleg ca intr-un culcus caldut, as fi murit incet, sa vad numai peretii viziunii tot mai gri in jurul meu…Asa e, inca nimeni nu mi-a spus ca as fi pionier ( decat in scoala elementara pe vremea cand erai pionier daca nu erai pionier :)], poate pentru ca inca nu am ajuns la un loc destul de manos sa placa si altora…Dar e ok, chiar daca nimeni nu vede ca tentanta aventura vietii mele, ma duc mai departe! Chiar si numai de dragul de a simti vantul cum sufla liber pe un varf de stanca unde nimeni n-a mai fost (sau poate a fost, dar asa de demult, ca nimeni nu mai stie si urma i s-a sters); acolo totul e mai curat: aerul pe care-l respiri, ochii se limpezesc, mintea se innoieste si simti ca intineresti ca vulturii.

Si NU, nu sunt singura, niciodata, nici o clipa. EL e intotdeauna cu mine. M-a apucat de mana si stiu ca de acolo primesc putere pentru fiecare zi, din Mana Lui calda si puternica, care niciodata nu m-a lasat. Cateodata simt ca tace, dar stiu sigur ca e acolo, langa mine.Cand nu mai pot, intotdeauna bratele LUI ma inconjoara si dreapta Lui ma ridica. Cand ma bucur, simt cum inima Lui se bucura.Iubirea LUI e taina ce ma tine, ce-mi da avant.Nu e usor, precis e mai greu decat in vizuina; uneori vaile sunt atat de adanci, drumul atat de bolovanos si urcusul atat de greu!

Totusi, ma bucur ca viata ramane pentru mine ca un tinut neimblanzit, salbatic , uneori primejdios, dar atat de frumos!! Si ma duc inainte cu o cantare de lauda pentru Creator in inima. CE mare esti! Si ce mari minuni faci TU!Si ce frumos e darul vietii! Si cat te admir! Tu esti sensul existentei mele. Imi place tot ce-mi dai. Ma agat de Tine, pentru ca vreau sa zbor si numai asa pot zbura. MULTUMESC! Esti Cel mai Tare!!!

„Nu suntem decat razboinicii zilei

Veselia si podoabele ne sunt umbrite

De marsul prin mazga bataliei…

Dar, la-nchinare, inimile ni-s reinviate

W. Shakespeare , Henric al V-lea

reflectii asupra iubitului (ca verb)

Ianuarie 19, 2010 la 7:29 pm | Publicat în Uncategorized | 6 comentarii

by me :

Dragostea e oarba. Totusi numai dragostea oarba te face sa vezi cu inima.

Dragostea orbeste ochii care vad in afara, dar deschide ochii inimii care vad inauntru.

Pe cel iubit nu-l vezi asa cum e, dar il vezi asa cum ar fi (va fi) cand va atinge tot potentialul, toata bogatia interioara, tot avantul sufletului ascuns inauntru, pe care doar inima ta il vede.

Pe cel iubit il iubesti nu pentru ce este, sau cum este, sau ce are, sau ce face ci doar pentru ca este el; si de asta iubesti si ce este si cum este si ce are  si ce face.

sau cum spune Antoine de Saint-Exupery, mai bine ca mine 🙂 :

Micul Print

Antoine de Saint-Exupery

Despartirea de floare

„-Ramai cu bine, ii spuse el florii.

Ea insa nu-i raspunse.

-Ramai cu bine, zise el din nou.

Floarea tusi.Dar nu din pricina racelii.

-Am fost o proasta, ii zise ea in cele din urma.Iti cer iertare.Cauta sa fii fericit.

Micul print se mira, ramase locului descumpanit. Nu stia ce sa mai creada.

-Ei bine, da, te iubesc, zise floarea.N-ai banuit nimic din vina mea.Dar n-are nici o importanta. Si tu ai fost la fel de prost ca si mine.Cauta sa fii fericit…Si n-o mai lungi atata, e enervant! Te-ai hotarat sa pleci. Pleaca!

Deoarece nu mai voia ca el s-o vada plangand.Atat era de mandra floarea…”

Gradina

„Iata insa ca veni si clipa cand, dupa ce umbla vreme indelungata prin nisip, pe stanci si prin zapezi, micul print ajunse intr-o gradina de trandafiri infloriti.

-Buna ziua, zise el.

-Buna ziua, zisera trandafirii.

Micul print ii privi.Toti erau aidoma cu floarea lui.

-Cine sunteti voi? ii intreba el inmarmurit.

-Noi suntem trandafiri, zisera trandafirii.

-Vai! facu Micul Print.

Si se simti foarte nefericit. Floarea lui ii povestise ca ea era , in univers, singura in felul ei. Si iata ca se mai aflau cinci mii, toate semanand cu ea, intr-o singura gradina!

Tare s-ar mai socoti jignita, isi zise el, daca ar vedea una ca asta…nu s-ar mai opri din tuse si s-ar preface chiar ca moare, ca sa scape de rusine…

Ma credeam inavutit cu o floare fara seaman, si iata ca n-am decat o floare de rand.

Si culcat in iarba, planse.”

Lectia vulpii: imblanzirea

„-Caut prieteni, zise micul print.Ce inseamna a imblanzi?

-E un lucru demult dat uitarii, zise vulpea. Inseamna  a-ti crea legaturi

-Viata mea e vesnic aceeasi.Asa ca ma cam plictisesc.Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de ai tuturora. Pasii altora ma fac sa ma ascund. Ai tai ma vor chema din vizuina, ca o melodie.

Vulpea tacu si se uita indelung la micul print.

-Te rog… imblanzeste-ma, zise apoi.

-Bucuros as vrea, zise micul print, numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.

-Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea. Daca vrei cu adevarat sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

-Ce trebuie sa fac? zise micul print.

-Trebuie sa ai multa rabdare……

Si-asa, micul print imblanzi vulpea.Iar cand ora despartirii fu aproape:

-Vai, zise vulpea…Am sa plang.

-Din vina ta, tu ai vrut sa te imblanzesc…

-Asa e, zise vulpea.

-Dar ai sa plangi! zise micul print.

-Asa e! zise vulpea.

-Si atunci nu dobandesti nimic din asta!

-Ba dobandesc, zise vulpea si apoi adauga:

-Du-te sa mai vezi odata trandafirii.Vei descoperi ca floarea ta nu are-n lume seaman.

Micul print se duse sa mai vada odata trandafirii.

-Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic.Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit pe nimeni.

Si florile se rusinara.

-Sunteti frumoase, dar sunteti desarte, pentru ca nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca e asemenea voua.Ea insa singura e mai de pret decat voi toate laolalta., fiindca pe ea am udat-o cu stropitoarea, pe ea am adapostit-o sub clopot, pe ea am ocrotit-o cu paravanul, pentru ea am ucis omizile.Fiindca pe ea am ascultat-o cum se plangea, ori cum se lauda, ori cateodata chiar si cum tacea.

Fiindca ea e floarea mea.

Taina

„-Numai timpul impartit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.zise vulpea. Oamenii au dat uitarii adevarul acesta.Tu insa nu trebuie sa-l uiti.Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit.Tu esti raspunzator de floarea ta.

-Iata taina: E simpla: Limpede nu vezi decat cu inima.Ochii nu pot sa patrunda in miezul lucrurilor.”


Am fost creat luptator (pentru tata, cu drag!)

Ianuarie 18, 2010 la 11:10 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

LA NICI O VARSTA  NU E PREA TARZIU SA VISEZI SI SA-TI IMPLINESTI VISELE

Pe cand era tanar si avea 40 de ani, Caleb a primit o promisiune : muntele Hebron, munte greu de cucerit,  pentru ca era plin de cetati intarite locuite de „anachimi” adica uriasi. Pe cand era tanar, Caleb nu a cucerit muntele, dar la 85 de ani, el a spus: „ Si astazi sunt tot asa de tare ca in ziua cand m-a trimis Moise; am tot atata putere cat aveam atunci, fie pentru lupta, fie ca sa merg in fruntea voastra. Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul.” ( Iosua capitolul 14, versetele 11 si 12)

traducere libera „dame este monte” de jesus adrian romero:

Unii imi spun ca timpul a trecut

si anii mi-au insemnat infatisarea;

ca vocea mi s-a schimbat, si nu mai tin pasul ca inainte;

ca puterea tineretii mele s-a dus,

si ca am irosit-o degeaba.

Ca pot spune adio viselor,

si ca luna mea de april a trecut pe langa mine...

DAR eu spun: da-mi acest munte si cu puterea mea il voi cuceri!

Voi implini promisiunea destinata mie!

Am fost creat pentru a lupta,  inzestrat pentru batalie!

Nici un urias nu ma va face sa ma opresc sau sa ma indoiesc;

Voi inainta, steagul meu tot mai sus il voi inalta!

Unii ma sfatuiesc sa sun retragerea;

imi zic ca: ce n-a putut face tanarul care am fost,

batranul niciodata nu va reusi.

Ca trenul meu a plecat, l-am pierdut, a trecut pe langa mine…

Unii spun ca nu mai am ce face decat sa renunt,

cariera mea a ajuns la sfarsit,

si nu mai sunt pentru nimeni important.

DAR eu spun: da-mi acest munte si cu puterea mea il voi cuceri!

Voi implini promisiunea destinata mie!

Am fost creat pentru a lupta, sunt inzestrat pentru batalie!

Nici un urias nu ma va face sa ma opresc, sa ma indoiesc!

Voi inainta! Steagul meu tot mai sus il voi ridica!

istoria vietii mele (in 3 acte)

Ianuarie 3, 2010 la 12:57 pm | Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

ACTUL 1.

Zaceam ca un mort ce mirosea greu.

De atata vreme ma omorasera pacatele mele

Ca o pleava  de aruncat,

Ca un gunoi de dispretuit,

La care, daca te uiti din greseala, esti scarbit.

Acolo m-au adus alegerile mele

Pe cand zaceam asa in neputinta,

Ingropata in propria-mi  jalnica fiinta,

in propria-mi mizerie,

de propriile mele dorinte,

cu  a mele straduinte,

M-ai strigat.

M-ai chemat TU.

TU, Marele Imparat,

Cel mai Minunat,

Care straluceste mai tare ca soarele,

Caruia I se inchina

Ingerii si heruvimii

In lumina.

M-ai chemat.

Si m-am agatat de-a Ta  chemare

Ca un inecat de colacul de salvare.

Desi nu intelegeam CUM…

ACTUL 2.

El a venit.

Cand L-am vazut , am plans.

„Nu avea nici frumusete, nici stralucire care sa-mi atraga privirile, infatisarea LUI nu  avea nimic care sa placa. Era dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la EL…”

Am strigat ingrozita: De ce???

„EL suferintele mele le-a purtat si durerile mele le-a luat asupra LUI…EL era strapuns pentru pacatele mele, zdrobit pentru faradelegile mele. Pedeapsa care imi da pacea , a cazut peste EL.”

Mi s-a spus: „Prin ranile LUI esti vindecata.”

Isaia capitolul 53, versetele 2, 3, 4, 5. (despre Domnul Isus)

Oh, oh, oh! Roaba TA, cu drag,  pe veci, aleg sa fiu!!!

ACTUL 3.

EL se uita la mine si-mi spune:

Esti frumoasa de tot, iubito, si n-ai nici un cusur. ” (Cantarea Cantarilor capitolul 4, versetul 7)

EL m-a imbracat ca pe-o mireasa si m-a inarmat ca pe un ostas si mi-a spus:

Ramai asa.Esti frumoasa ca luna, curata ca soarele si cumplita ca niste osti sub steagurile lor” (Cantarea Cantarilor capitolul 6, versetul 10 )

Dragostea LUI este steagul fluturat peste mine. (Cantarea Cantarilor capitolul 2, versetul 4)

Cu pieptul plin de dor ii spun: ” eu sunt a Iubitului meu si EL este al meu. Vino mai repede , Iubitule” (Cantarea Cantarilor capitolul 6, versetul 3 si capitolul 8, versetul 14 )

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.