Despre dragoste…

August 19, 2009 la 8:35 pm | Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Ce inseamna dragostea pentru aproapele nostru?old_couple_

Cel mai aproape este cel din familie, sotul sau sotia; copiii –   cred ca de aici incepe dragostea, aici e „miezul”. Daca aici nu e dragoste, nu e nicaieri pe pamant.

Din pacate in zilele noastre putini mai stiu ce este dragostea cu adevarat. Oamenii au fost si sunt intoxicati de filme, cantece, replici si exemple proaste. Cine sunt modelele  zilelor noastre?  staruri de cinema, cantareti sau sportivi a caror exemple de viata nu mai fac greata nimanui, pentru ca s-au obisnuit oamenii cu de toate mai mult rele decat bune, ca si ala de ii placea mancarea stricata ca asa era invatat!

Si nu ma pot abtine sa nu fiu un pic melancolica :gladiator horseNu mai e  ca pe vremuri cand modele de urmat erau eroii cantati in cantece de vitejie, care aparau virtutile (cee? virtuti? hahaha , ia trezeste-te fetito, unde te crezi??!??) adevarul, bunatatea, cinstea, curajul etc. , eroii care mai bine mureau decat sa-si calce cuvantul dat ;  cel ce-si calca cuvantul era considerat un om de nimic, iar cel ce-si respecta promisiunile cu orice pret  dovedea ca era barbat adevarat… Dar gata cu melancolia! Sa revin cu picioarele pe pamantul zilelor noastre…(unde cel care minte mai bine si „abureste ” pe mai multe se crede „mai barbat” ;  de fiecare data am greturi la revenire…)

Cred in farmecul indragostirii! E adevarat, indragostirea este frumoasa. Isi are  rostul ei in viata, fara ea ar lipsi emotiile, culoarea..Picture 542.Doar ca nu confund indragostirea cu dragostea, indragostirea este o componenta, o latura a dragostei. Indragostirea e ca scanteia:  poate fi asa de minunata, de atragatoare. Dar numai cand  este parte din dragoste atinge potentialul maxim.  Ea singura nu este suficienta pentru fericire. Insa poate fi folosita sa aprinda un foc, adica sa inceapa o dragoste… foc, care, daca e bine intretinut, aprinde si el scantei iar si iar…Proverbe capitolul 5, versetele 18, 19: „Bucura-te de nevasta tineretii tale…fii imbatat tot timpul de dragalasiile ei, fii indragostit necurmat de dragostea ei!”

Dar acum sunt la moda tot felul de imitatii ieftine ale iubirii, ceva asa care seamana a iubire,  indragostirea este umflata si separata de iubire, fara de care  insa n-are valoare... „Dragostea” asta comerciala, care  se vinde bine, arata ca  o marfa ieftina, care „pica din cer”  fara sa te coste nimic sau te fulgera fara nici o sansa de scapare, n-ai cum sa-i scapi si gata! Minciuni frumos ambalate in hartii stralucitoare, care insa niciodata nu vor putea inlocui dragostea adevarata si nu vor aduce cu ele ce aduce dragostea, dimpotriva vor aduce frustare, dezamagire si amaraciune. Dar oamenilor le plac chestiile ieftine, „chilipirurile”, ceva care sa nu-i coste mai nimic… de ex: nu trebuie sa faci nimic ca sa intretii dragostea, daca dispare, asta e, hai sa incheiem  totul ca „fara dragoste ce rost are ?” ...Dar promisiunea pe care ai facut-o?…  Ce ai facut ca sa nu dispara dragostea? ce ai sacrificat ? din timpul, energia, gandurile, vorbele si planurile, faptele tale? 03B24RDC

Oamenilor le iau ochii ambalajele stralucitoare dar fara valoare, de ex: pai daca te fulgera dintr-o data „dragostea” si „gasesti sufletul pereche” ( ce tampenie!! sufletul pereche este cel pe care l-ai ales sa-ti fie pereche si atat!), ce mai poti face?  Normal ca uiti de orice promisiune, uiti de cuvantul dat , ca de fapt in ziua de azi, ce valoare au cuvintele?…si repede imbratisezi o minciuna!(ma refer aici mai mult la cei care sunt casatoriti)

Si promisiunile „fericirii” cu  care aceste „indragostiri fara de leac”  se lauda – ii face pe oameni sa viseze si sa alerge dupa ele ca marinarii lui Ulise dupa sirenele care-i chemau in adancuri.inima ranita

Dar cand desfac ambalajul si dupa ce gusta ce-i inauntru curand descopera ce gol si searbad este de fapt continutul…dar multi nici atunci nu inteleg si zic: nu-i nimic, daca n-am gasit de data asta, poate am noroc data viitoare!  Sunt gata pregatiti pentru o noua minciuna…si se tarasc cu sufletul pustiu, cu ranile nevindecate,  spre o alta dezamagire…

Atunci ce este dragostea?

Unul din raspunsurile pe care le-am gasit pe crestintotal.ro:

„Dragostea nu este o tendinta naturala.gardening_

In mod natural nu cresc decat buruienile.

Dragostea trebuie cultivata si ingrijita.

Dar intrucat oamenii nu investesc, ei devin saraci, goi, orbi.

Dragostea nu este doar emotie si culoare.

Este si efort si disciplina.

Iar oamenii fug de sarcini. Li se pare ca dragostea creste spontan. Sau ca e datoare sa ramana fiindca frecventam o biserica.

Dragostea cauta suflete.

Ea trebuie ingrijita.

Cu drag,

Florin Ianovici”

Mi-a placut mult raspunsul. Vrei sa ai o gradina de flori frumoasa, ca un colt de rai, atunci va trebui sa investesti si sa muncesti la ea, daca o neglijezi va deveni o paragina plina de scaieti, spini si buruieni. Cam asa cred si eu ca e cu dragostea intr-o casnicie.Daca vrei sa ai o casnicie ca un colt de paradis atunci risipeste, imprastie dragoste si va rasari dragoste, apoi cultiva dragostea, ingrijeste-o, smulge la timp buruienile, scaietii si spinii...daruieste, investeste si vegheaz-o. Si nu te da batut niciodata, oricat ar fi de greu, asta testeaza capacitatea de-a iubi;  intareste, innobileaza si imbogateste sufletul.

Efeseni capitolul 5 versetul 25: „ barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea” : eu cred ca e valabil si pt femei 🙂  , scrie si : iubiti-va unii pe altii cum v-a iubit Hristos!

Si mai am si eu o comparatie:

Dragostea este ca focul.Norman_Rockwell_Sunset_Love

Dragostea, ca si focul se stinge daca nu e intretinuta cu grija si efort zilnic.

Dragostea, ca si focul are multa putere, frumusete, caldura si lumina; dar cu focul nu e bine sa te joci.

Si bineinteles, dragostea autentica are niste „simptome” si spun simptome pentru ca se mai zice „sunt bolnav(a) de dragoste” si parca chiar asa e dragostea: ca o boala, atat de impotriva firii se comporta deseori dragostea adevarata, care arde cu  o pasiune reala:

1 Corinteni capitolul 13, versetele 4, 5, 6, 7 :

„Dragostea este indelung rabdatoare,

este plina de bunatate:

dragostea nu invidiaza,

dragostea nu se lauda, nu se umfla de manie,batraneii

nu se poarta necuviincios,

nu cauta folosul sau,

nu se manie, nu se gandeste la rau (sau nu planuieste nimic rau),

nu se bucura de nelegiuire (de raul, pacatul si degradarea celuilalt),

ci se bucura de adevar,

acopera totul,

crede totul,

nadajduieste totul, sufere totul.water-in-desert-pic-754523

Daca asta e dragostea, tare ma tem ca e mai rara decat apa in desert…

Dar stiu sigur ca nu a disparut!

Si nu pot sa nu citez si din 1Corinteni 13, versetele 1, 2 si 8:

„Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

Si chiar daca as avea darul profetiei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta: chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.

Dragostea nu va pieri niciodata.”

Dragostea, ne spune Dumnezeu ca este cel mai important lucru pe care trebuie sa-l invatam de aici, daca vrem sa ajungem in Imparatia Lui.  Multe sunt aici pe pamant si nu vor mai fi acolo sus : durerea, tristetea,murdaria, pacatul de orice fel, limbile (vom intelege totul fara ajutorul limbii),  invatatul ( vom cunoaste totul), etc

Dragostea nu va pieri niciodata . Dragostea va fi si Acolo, de fapt cred ca Acolo va fi si dragostea in sfarsit acasa.love sunsetVa fi normalitate, nu „boala”.

Anunțuri

vin la Tine

August 11, 2009 la 6:21 pm | Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

poezie inspirata de cantecul „sumergeme” de jesus adrian romero,

si de ceea ce simt acum.

Ostenita de drumul anevoios strabatut,footprints in desert

nu mai gasesc nici o putere in mine…

Am strabatut un intreg desert,

si pustiul m-a secatuit.

Insetata de Tine, cu sufletul gol si uscat,

vin la Tine.

Am luptat ca un soldat*  curajos,soldat saving child

si totusi  lupta e aproape pierduta…

Armele mi s-au rupt, ciuntite in lupta sunt sabia Cuvantului si scutul credintei,

armatura,  coiful mantuirii si platosa neprihanirii,  mi-e zdrentuita toata…

Am suferit,

hainele **  mi s-au murdarit in valtoarea luptei,

incaltamintea ***  mi-e rupta de drumul spinos si bolovanos,

inima mi-e zdrobita si sufletul mahnit si insetat,

mi-e rusine

ca am esuat si lupta am pierdut,

dar la cine sa vin?

Pe cine altul am eu in cer si pe pamant, decat pe Tine?

Cu umilintababy dinking

vin la Tine.

Am nevoie sa beau din Izvorul Tau

si sa ma scufund in Raul Duhului Tau…

*soldat : este vorba despre razboiul spiritual, cel mai real si mai important razboi , toate razboaiele umane sunt doar chestii trecatoare, dar acesta este singurul razboi care chiar are importanta. Efeseni capitolul 6, versetul 11,12, 13, 14 ,15, 16, 17, 18.  doar un citat: „Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu…caci noi n-avem de luptat impotriva carnii… (adica razboiul e spiritual nu fizic), ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. (adica in lumea spirituala)”

Cred ca acum sunt ca soldatul care revine la baza pentru odihna, intarire, improspatare, vindecare si inlocuirea echipamentului…ca sa se poata intoarce din nou in lupta…

**hainele: Apocalipsa capitolul 19, versetul 8: „Inul subtire sunt faptele neprihanite ale sfintilor”, Isaia capitolul 64, versetul 6: „faptele noastre bune sunt ca o haina manjita.”

***incaltamintea: Efeseni capitolul6, versetul 15: „avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii”

Isaia capitolul 9, versetul 5,6,7:

„orice incaltaminte purtata in invalmasala luptei, si orice haina de razboi tavalita in sange, vor fi aruncate in flacari, sa fie arse de foc.

Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.

El va face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara de sfarsit va da Imparatiei Lui, o va intari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci: iata ce va face ravna Domnului ostirilor.”sunrise&horses

Matei capitolul5, versetul 6: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati” ...Aici iar e vorba sa doresti asa de tare pe Dumnezeu, voia Lui, mantuirea Lui, ca e mai mult ca o dorinta, sa fii flamand si insetat…ce face un flamand sau un insetat? nu mai vrea nimic altceva decat ceea ce-i potoleste foamea si setea, nu mai cauta altceva, nu-l mai intereseaza altceva,  pana nu le gaseste…

Ioan capitolul7, versetul 37: Isus a strigat: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.”

Apocalipsa capitolul 22, versetul 17: „Celui ce ii este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii fara plata!”happy bath

rostul suferintei sau raspuns pentru un ateu

August 9, 2009 la 6:57 pm | Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

De ce exista suferinta?Picture 436

De ce sufera copii si oameni nevinovati care mor inainte de vreme?

De ce chinul, durerea si necrutatoarea moarte lovesc nu doar in cei ce am zice noi ca „merita”, dar si in cei mai nevinovati, in cei mai buni dintre noi? De ce se intampla ca acei ce sunt rai sa treaca prin viata distrandu-se si cei buni suferind?

Cand sufere unul rau lumea spune: „lasa-l ca merita!”,  sau „vezi cum l-a lovit Dumnezeu si pe el?” sau ” exista si dreptate pe lumea asta”  ( ce repede judecam noi pe altii si ce indulgenti suntem cand pacatuim noi!  🙂 asta asa in paranteza)

Da, se intampla si asa, cand omul suporta consecintele faptelor lui aici pe pamant. Dar nu intotdeauna. Adevarul este ca sufera multi nevinovati si se distreaza multi ticalosi. Dar sa nu uitam ca toti mor pana la urma. Nici unul nu poate evita moartea.

Dar, daca Dumnezeu este Atotputernic si Bun in acelasi timp, de ce ingaduie El asa ceva?

Un adevar de necontestat este ca marea parte a suferintelor sunt cauzate de oameni. Nebunia, rautatea, lacomia, pervertirea mintii, degradarea morala (in care se complac in mai mica sau mai mare masura toti oamenii)  sunt cauzele celor mai multe suferinte. De exemplu SIDA a aparut in Africa in urma unor orgii practicate de vrajitori ( zoofilie cu maimute care purtau virusul HIV, la care maimutele sunt imune, dar oamenilor le este fatal). In multe tari din Africa din trei persoane una are SIDA. Din Africa, virusul  a fost adus in Europa de cei ce promovau libertinajul si promiscuitatea morala si s-a raspandit rapid intre homosexuali si apoi tot mai departe.

Dar acum sunt multi nevinovati care sufera din cauza acestui virus…

Cancerul, boala secolului nostru: tot mai des se afirma de catre specialisti in domeniu ca aceasta plaga este cauzata de alimentele modificate chimic si genetic, de poluare, de radiatii, etc. Si ce sunt acestea toate? Sunt doar „lucrul omului”.soldat cu un copil in brate

Apoi foametea, in cea mai mare parte e cauzata de lacomia unor oameni. Razboaiele, e clar,  sunt tot lucrul omului:  setea de putere si lacomia. Dar unii ticalosi provoaca raul si multi amarati sufera. Asa a cam fost dintotdeauna. Am o paranteza aici totusi: oare cati din acei amarati daca ar fi avut puterea in maini n-ar fi fost la fel de ticalosi? Tare ma tem ca marea majoritate n-ar fi cu nimic mai breji, si multi care acum sufera nevinovati in circumstante asemanatoare celor in care sunt cei rai si ticalosi n-ar mai fi nici ei asa de nevinovati…

Este un cantec despre chestia asta, pe care-l canta Tudor Chirila, se cheama cred: „Dumnezeu nu apare la stiri” (click here); (link-ul nu inseamna ca sunt de acord cu tot ce zice cantecul!)

Totusi asta nu schimba faptul ca se intampla sa sufere cei nevinovati. De ce ingaduie Dumnezeul cel Atotputernic si Indurator suferinta celor nevinovati? De ce nu o patesc doar cei care merita, care provoaca raul, ” asa ca sa se invete minte toti!”

Daca intrebarea de mai sus e doar retorica folosita pentru a spune de fapt asta: Nu poate exista un Dumnezeu Atotputernic si Bun pentru simplul motiv ca nevinovatii sufera ; atunci din aceasta perspectiva,  asta e si raspunsul.

Pentru ca nu se poate raspunde la aceasta intrebare decat daca tinem cont de perspectiva din care priveste cineva lucrurile.Si nu se poate raspunde corect la aceasta intrebare daca nu tinem cont de toate perspectivele.

Da, din perspectiva unui ateu, daca nu exista Dumnezeu si nu exista viata dupa moarte , daca doar ce traim aici, in acest trup  se rezuma viata unui om, atunci suferinta celor nevinovati ESTE nedreapta, si nu are sens. De fapt afirmatia ” faptul ca exista suferinta = nu exista Dumnezeu” este ca un bumerang pentru cei ce o folosesc ca argument in favoarea ateismului.  De ce?  Toate au un sens si o logica, toate isi au rostul lor in lumea asta. Care e sensul suferintei, daca nu exista Dumnezeu si nu exista viata dupa moarte; iar daca aceasta serveste evolutiei, de unde aceasta revolta si indignare impotriva ei ? De ce nici o comunitate umana nu considera suferinta si durerea nedreapta ca ceva bun?

Dar daca exista Dumnezeu si viata dupa moarte, atunci, DA, suferinta celor nevinovati capata sens. Nu din perspectiva omului. Din perspectiva umana este de neinteles. Asa cum este de neinteles pentru un bebe de ce mama, cea care are puterea sa-l protejeze si care e asa de buna cu el si il iubeste ingaduie unei femei straine si „rele” (din punctul lui de vedere)  sa-l tortureze cu un ac ascutit (injectia) si sa-i provoace atata durere! Dar mama are alta perspectiva. Ea stie ca durerea aceea e mica,  va trece si el se va face bine, va creste si va uita si se va bucura de viata pe care n-ar fi avut-o daca nu era „acea neinteleasa suferinta”

Tot asa, intelepciunea si dragostea lui Dumnezeu sunt infinit mai mari decat intelegerea noastra umana.  Cum am mai spus in alt articol, viata noastra aici e ca un nodulet pe un fir infinit. Si daca cineva sufera aici toata viata „nevinovat” ( asta e foarte relativ) s-ar putea ca suferinta aceea sa-i fie de folos si ce conteaza daca suferi pentru un timp asa de scurt ? S-ar putea ca dincolo asta sa-ti fie foarte de folos. Asa cum puiul in ou nu are nevoie de ghiarele incomode care il inteapa, sau de aripile greoaie dar ii sunt foarte de folos cand iese din ou! (comparatia mi-a venit de la o poezie de C. Ioanid  „Puiul”). De fapt toate in jur ne vorbesc despre Dumnezeu, daca ne facem timp sa ascultam si sa vedem…grau

Isaia capitolul 28, versetele 28, 29: „Graul se bate, dar nu se bate necontenit; impingi peste el roata carului si caii, dar nu-l sfarami.Si lucrul acesta vine de la Domnul; minunat este planul Lui si mare este intelepciunea Lui.”beating wheat

Isaia capitolul 53, versetul 10: (despre Domnul Isus)Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta…”

Oare nu este existenta noastra pamanteana doar un moment? N-apuci sa te dezmeticesti bine ca deja vezi ca te apropii de nedorita batranete, daca ai „norocul” sa o apuci!  Si omul este asa de grabit in tot timpul asta, incat uita sa traiasca cu adevarat, ce sa mai inteleaga cate ceva din sensul trairii lui. Mai usor e sa ia ce-i spun altii… Poate de aici vine „gandirea de turma” cred eu, e doar o parere…

Dumnezeu ingaduie pe cel rau pentru o vreme (ce bine ca pentru putina vreme!) , probabil pentru ca a ales sa dea libertate omului. Totusi asta este de neinteles din perspectiva mea umana. Pentru ca eu nu pot vedea ce si cum vede Dumnezeu. Asa cum un personaj dintr-o carte sau dintr-o pictura nu poate vedea (daca ar fi capabil) ce si cum vede autorul cartii sau picturii. Dar aleg sa ma incred in EL. Aleg sa am o puternica incredintare cu privire la binele care acum nu se vede, o incredere neclintita in nadejdea ca Dumnezeu va intoarce orice rau spre bine. (asa cum se vede din istoria lui Iosif: fratii lui au facut un mare rau, dar Dumnezeu a intors acel rau spre bine!). Asta NU inseamna ca Dumnezeu este indulgent! El spune clar ca uraste raul, ca El nu numeste raul bine sau binele rau, si ca va judeca si pedepsi orice rau, si va rasplati orice bine.

Daca am cunoaste originea raului si sensul suferintei nu am avea nevoie de credinta Kendall in „Iertare totala” . Credinta, increderea nelimitata este o componenta esentiala a dragostei. Si se pare (din ceea ce ne-a spus, din felul cum ne-a creat: barbat si femeie, parinti si copii) ca Dumnezeu acorda o mare atentie dragostei , El considera ca e foarte important sa invatam sa iubim de aici. Evrei  capitolul 11, versetele 1 si 6: „Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care NU se vad. si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu!

Inca ceva: suferinta il transforma pe cel care sufera .Asta e un lucru clar, de necontestat. Pe unii ii face monstrii, pe altii ii face sfinti si le da o frumusete si stralucire interioara pe care putini o dobandesc. Asta pentru ca fiecare alege ce atitudine sa ia cand sufera.

Am intalnit un om care suferea de o boala necrutatoare, traia intr-un scaun cu rotile,  avea dureri si era foarte revoltat pe Dumnezeu. Spunea: m-a intrebat EL daca eu vreau sa sufar? De ce m-a condamnat la o astfel de viata pe care o urasc? dar cine te crezi tu omule, sa te intrebe El pe tine daca , cum si cat sa traiesti?  Dar cine esti tu omule sa-L intrebi pe EL?cimitir Poate lutul sa-l intrebe pe olar de ce m-ai facut stramb sau cana si nu farfurie? omul este ca un fir de praf, exista, traieste pentru ca a fost chemat in existenta de Dumnezeu, daca ar fi vrut l-ar fi nimicit ca oricum merita demult. Un ateu si un revoltat pe Dumnezeu este unul care si-a uitat locul, si se crede buricul pamantului cand de fapt nu este nimic si asta se vede clar dupa ce moare, daca nu poate fi convins altfel. Cum a spus cineva o data: cand un ateu isi inclesteaza pumnul si il scutura revoltat impotriva lui Dumnezeu nu-si da seama ca insasi aceasta puterea de a face asta o are tot de la Dumnezeu. El este Dadatorul si Sustinatorul vietii. Daca pomii cresc in sus sfidand gravitatia, daca omul umbla, se misca si gandeste este datorita Lui, Dadatorului vietii. M-a intrebat o data un ateu ce dovada am ca exista „o lume spirituala”? Pai simplu: priveste un trup mort si unul viu: e posibil ca trupul mort sa aibe aceleasi componente materiale  ca cel viu, sa aibe chiar aceeasi capacitate de functionare; totusi este o diferenta vizibila intre un trup viu si unul mort. E clar ca viata face diferenta! Si viata NU este ceva material. Nu are compozitie organica, nici proprietati fizice, nici nu e vizibila decat atunci cand insufleteste materia. Si totusi e atat de reala si prezenta.

Sa revenim la „suferinta” 🙂 : Ce frumusete a creat suferinta in oameni ca si Joni Eareckson Tada! Ea a vazut in suferinta ceea ce poate fi, ceea ce este: un avantaj.  Kendall  in „Iertare totala” (e o carte foarte faina!):  „daca ai un dusman real, necrutator si autentic, nu o nascocire a mintii si nelinistii tale, [si eu adaug: o suferinta reala, necrutatoare si autentica] ar trebui sa te vezi ca si cum ai sedea pe o mina de aur…daca te porti cum vrea Dumnezeu  cu el [cu suferinta], s-ar putea sa devina cel mai bun lucru de care ai avut parte vreodata…Cu cat este mai mare rana, cu atat mai mare binecuvantarea si rasplata care vine impreuna cu iertarea [cu multumirea].”

calauzire

Si mai e ceva de care trebuie sa tinem cont. Dumnezeu nu a vrut roboti programati cand ne-a creat. A vrut fii si fiice, dupa chipul si asemanarea Lui. Si planurile Lui pentru om sunt bune,  cum scrie in biblie : El vrea sa ne dea „un viitor bun si o nadejde”. Planul lui Dumnezeu este bun, este maret. El i-a chemat pe TOTI sa fie fii si fiice, si MOSTENITORI ai Lui. Woow!! Nu stiu ce crezi tu, dar eu ma infior cand citesc asta . Dar Dumnezeu nu obliga pe nimeni. El ne-a creat liberi sa ne alegem destinul. Omul singur, doar el poate sa zadarniceasca acest maret plan a lui Dumnezeu pentru el, prin ceea ce alege aici pe pamant. Este un verset in biblie, undeva in psalmi, despre asta „la Dumnezeu este iertare, de aceea El este de temut”. Pai cum sa nu te temi in clipa mortii daca ai respins o astfel de bunatate, daca ai zadarnicit un astfel de plan maret pe care Insusi Dumnezeu l-a facut special pentru tine? Unde ajungi daca in clipa plecarii tale de aici, esti  in afara planului lui Dumnezeu pentru tine? Doamne pazeste-ma !sunset_2007

Psalmi capitolul30, versetul 5: „mania Lui tine numai o clipa, dar indurarea Lui tine toata viata”

Si ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit? Eu asa cred: SA DORESTI CU ADEVARAT DIN TOATA INIMA ASTA! nu doar in secunda asta, ci in fiecare ora pe care o traiesti, cu fiecare respiratie care ti se daruieste sa doresti asta, sa alegi asta.  Si cine intr-adevar doreste, apoi nimeni si nimic nu-l poate opri, va da navala dupa cum ii e dorinta. Ca asa a zis Domnul Isus ” de acum Imparatia cerurilor se ia cu navala” si nu se refera ca nu este destul pentru toti, ci ca trebuie sa ai asa o dorinta dupa ea, care sa te faca sa dai navala, sa dai totul pentru a o castiga, numai asa o poti dobandi. Deci daca n-ai avut niciodata dorinta asta puternica in inima ta, sau daca ai avut-o candva, dar ti-a mai trecut in timp, daca n-o ai mereu mai vie in inima ta, intreaba-te daca esti pe calea cea buna si teme-te de Dumnezeu, ca asta e „inceputul intelepciunii”.

cai la mare

August 5, 2009 la 4:30 pm | Publicat în Uncategorized | 5 comentarii

a_Jesus_is_the_good_shepherdiubitul meu Alinut a plecat Acasa

Stiu ca el e bine acum, ca in sfarsit nu-l mai doare nimic, ca toate suferintele lui au incetat si ca e in siguranta in bratele Tatalui, unde-i cel mai bine, unde mangaierea e deplina, unde e atata pace si iubire ca nicaieri altundeva. Stiu ca Dumnezeu stie mai bine si ca „toate lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”…

Dar totusi ma doare tare ca a plecat…

mi-e tare dor de tine, Alinut, iubirea mea…

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.