Bucurie

Decembrie 20, 2010 la 11:37 am | Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Fiecare respiratie e un dar, fiecare bataie de inima e un dar, fiecare dimineata in care deschid ochii si vad lumina zilei e un dar.

Care sunt cele mai pretioase daruri de la Dumnezeu aici pe pamantul asta?  Viata, dragostea, libertatea si bucuria.

Ajuta-ma Doamne sa pretuiesc viata mea si a celorlati.

Ajuta-ma Doamne sa iubesc cu adevarat.

Ajuta-ma Doamne sa pretuiesc libertatea de a alege si in fiecare moment sa aleg intelept .

Si ajuta-ma sa ma bucur de acestea toate.

Viata, dragostea si libertatea, ca si toate darurile bune si placute sunt de le Dumnezeu. El vrea sa ne bucuram  aici de ce ne-a dat aici, de micile si trecatoarele bucurii si placeri asa cum sunt, cu o inima plina de multumire. Bucuria este o alegere, ca si multumirea . Nemultumirea produce stres si nefericire, multumirea aduce cu ea bucuria. Si nu ma refer la resemnare! Nu ma resemnez cu putin in ceea ce vreau sa devin . Dar sunt multumita cu ce mi se da. De atat de putin din lucrurile materiale avem nevoie de fapt pentru a fi fericiti! De bogatie interioara avem nevoie sa fim fericiti.Lacomia pentru lucruri materiale e urata si urateste pe cei ce-o traiesc. Dar lacomia dupa mostenirea spirituala, dupa Dumnezeu si dupa  asemanarea cu El e frumoasa si ridica pe cei ce-o traiesc.  Si celor ce-L cunosc pe El le-a dat sa guste din bucuria divina, care intrece orice desfatare omeneasca si care te face sa zbori de bucurie si-n durere, si-n greu. Cine a gustat-o nu mai vrea sa se desparta de ea, da totul pentru ea. E bucuria care se afla doar in prezenta Lui, e bucuria care il asteapta pe cel ce il cauta pe EL din toata inima. Cel rau nu poate crea nici o bucurie si nici o placere, el doar poate perverti lucrurile bune, placerile curate create de EL.

Ajuta-ma Doamne sa ma bucur de fiecare moment al vietii, sa ma bucur de ce-mi dai acum, aici. Sa ma bucur de para asta aromata ce o mananc acum, de apusul acesta de soare maret, de bataia de azi cu zapada, de rasul copiilor mei acum, de senzatia asta placuta de caldura care ma moleseste cand vin de afara de la zapada, de apa fierbinte, de …si lista poate continua …pana inchidem ochii, de fiecare nevoie cu care m-ai creat, ca implinirea ei sa aduca senzatie de placere si comfort; de simturile cu care m-ai inzestrat pentru a putea sa experimentez atatea stari.

TU ne-ai dat aici bucurii marunte ca sa ne obisnuim cu marile bucurii de dincolo, ca pana cand vom ajunge Acolo, sa invatam  sa ne bucuram.

Ajuta-ma sa invat de aici ce vrei Tu sa invat: sa invat sa ma bucur, sa invat sa iubesc, ca asta voi avea de facut Acasa…Si mai ales, ajuta-mi sa caut bucuria prezentei TALE, chiar de toate celelalte-mi vor lipsi.

Psalmul 36 , versetele 7 si 8: ” Dumnezeule…la umbra aripilor Tale gasesc fiii oamenilor adapost. Se satura de belsugul Casei Tale, si-i adapi din suvoiul desfatarilor Tale.”

Dumnezeu ne-a inzestrat cu multe daruri (simturi, instincte, etc) ca sa invatam bucuria , chiar daca aici la scara mai mica. De exemplu: simtul umorului: e un dar de la EL  ( El il are in proportie mult mai mare). Cel rau nu-l are si nu-l suporta. Cum zicea Thomas Morus : „Diavolului…spirit mandru…nu-i vine la socoteala sa iti razi de el.” Rasul este un dar. Care  va fi si in cer, dar va lipsi  in iad . Cum a spus C.S. Lewis in „Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar” : „Fenomenul in sine (rasul) este o rusine si o insulta la adresa realismului si austeritatii iadului (ii spune diavolul batran celui tanar);  deci trebuie descurajat cu orice pret, si daca nu se poate atunci macar pervertit , sa devina zemflemea  sau batjocura.Diavolul doar ia placerea pura creata de Dumnezeu si o perverteste pentru a-l momi pe om, si pentru a-l face sclav viciului. In iad nu vor fi placeri defel, iadul este locul unde Dumnezeu este absent 100% ceea ce e infricosator, pentru ca tot ce e bun, ce e placut , ce e frumos e de la si in prezenta LUI.

Definitia viciului (si eu as zice „absenta bucuriei”  in loc de viciu): un pacat comis fara placere. Formula ar trebui extinsa prin distingerea a doua soiuri de vicii ( doua soiuri de absente ale bucuriei): pacate comise fara placere si virtuti practicate fara iubire” Gustave Thibon  „Un pesimism tonic” (Dilema nr. 379, 19-25 mai 2000)

Aici pe pamant e amestecata lumina cu intunericul , binele cu raul , frumosul cu uratul , placerea cu durerea, si chiar si aceasta vreme de „amestec” are sensul ei. Cum vom putea noi aprecia binele daca nu am fi gustat si raul? Cum am fi apreciat placerea, daca nu gustam durerea, cum am fi apreciat caldura focului din soba daca nu am fi inghetat nitel afara?

Dar aceasta vreme este si o vreme in care ne folosim libertatea. Aici alegem intre Dumnezeu si cel rau, intre bine si rau. Ne-am nascut pe un teritoriu cucerit de dusman (diavol) .Daca aici si acum nu alegem binele, dupa moarte va fi prea tarziu, asa cum  cei care au fraternizat cu nazistii in al 2 lea razboi mondial nu au mai putut sa sustina ca devin partizani de partea fortelor aliate atunci cand acestea deja au castigat razboiul si marsaluiau victorioase. Deci aici, acum cand e greu, cand se cere sacrificiu , renuntare la sine, durere, perseverenta… aici si acum aleg unde imi voi petrece vesnicia, de partea cui lupt. (o lupta-i viata oricum, dar e important pentru Cine, de partea Cui o lupti).

In iad va ramane doar durerea, doar uratul, doar raul, doar intunericul, doar pervertirea fara obiectul ei, doar regretele amare.

In rai va ramane vesnic dragostea, frumosul, lumina, placerea , bucuria si rasul, in stare pura,  acea stare la care fiecare om cred ca macar uneori  in viata a visat ca odata si odata va dobandi-o, pe care uneori ti se pare ca o surprinzi pe chipul unui copilas cand se bucura…pentru ca noi pentru rai am fost creati, pentru bucurie si pentru dragoste; de aceea  dupa acestea tanjim in adancul inimii pana murim.

Asa cum spune si Psalmul 16, versetul 11; ” Inaintea Fetei TALE (Doamne)  sunt bucurii nespuse si desfatari vesnice la Dreapta TA.”


avem de iertat, avem de iubit…

Decembrie 18, 2010 la 3:19 pm | Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

monolog despre iertare

A ierta inseamna a separa omul de fapta sa.

Sa luam un exemplu extrem: daca un criminal ti-a ucis fratele,  ce inseamna sa-l ierti? Sa spui ca e mai putin rau ceea ce el a facut? Nici vorba: crima este un lucru oribil, si oricum ai privi-o nu este mai putin rau. Fapta criminalului este oribila si de urat, si nu este ceva ce poti accepta in timp, sau trecerea timpului sa atenueze din consecinte sau din uratenie. Nu, fapta criminalului nu este de acceptat niciodata si trebuie pedepsita.

Iertarea nu inseamna indulgenta.

Iertarea nu atenueaza gravitatea sau consecintele faptei, nici nu incearca sa o scuze sau sa o musamalizeze.

Iertarea se refera la persoana care a comis fapta.

Iertarea inseamna sa separi vinovatul de fapta sa si il ierti pe vinovat, dar  condamnand fapta, nu persoana. A ierta o persoana inseamna sa nu o mai urasti in primul rand, apoi sa o tratezi cu mila si ca pe cineva care poate fi reabilitat si sa doresti indreptarea lui. E posibil sa urasti fapta cuiva si sa iubesti persoana care o comite?  Este.  Nu ti s-a intamplat sa-ti amintesti si sa urasti unele chestii pe care le-ai facut, dar totusi ai continuat sa te iubesti pe tine insuti si sa ai grija de tine, iar ura fata de acele fapte pe care le-ai facut sa te determine sa te straduiesti sa nu le mai faci, sa te reabilitezi?  Cum trebuie iertat si iubit aproapele? Ca pe mine insumi.

Nu pot cu adevarat ierta si iubi pe aproapele meu pana nu am facut pace cu mine insumi intai.

Eu insumi sunt prima persoana pe care trebuie sa o iert.  Dar iertarea autentica (si pacea autentica care vine dupa ea) nu poate veni pana fapta nu a fost pedepsita asa cum merita si consecintele ei suportate, abia atunci persoana poate fi reabilitata. Aceasta este posibil numai pentru ca Hristos a purtat pedeapsa si a luat asupra Sa consecintele faptelor mele pe cruce. Pentru ca El m-a iertat, pot sa ma iert si eu pe mine insumi. Pentru ca EL m-a iubit, ma pot iubi si eu pe mine insumi. Si ca o consecinta pot ierta si iubi pe aproapele meu, fara a musamaliza faptele lui/ ei; fara a privi cu indulgenta raul facut. Pot ierta pe cel sau cea care mi-a gresit , uitand raul si dorind binele pentru ea sau el; pot alege sa iubesc in loc sa urasc.

Si iarasi, abia atunci ma pot ruga: „Iarta-mi  Doamne, greselile mele, precum si eu iert gresitilor mei

Si fara iertarea Lui nu este iertare adevarata, pentru ca inainte de oricine El este CEL impotriva caruia am pacatuit  (eu sau cel/cea care mi-a gresit), EL este Marele Dadator al Legii Morale Universale, al Legii Binelui si Raului  sapata in constiinta fiecarui om.

Cum spune si David in Psalmul 51, versetul 4: „Impotriva Ta (DOAMNE) , numai impotriva TA am pacatuit si am facut ce este rau inaintea TA”

Romani capitolul 5, versetul 8:” DUMNEZEU  isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, HRISTOS  A MURIT  PENTRU  NOI”

Efeseni capitolul 1, versetul 7: ” In EL ( HRISTOS) avem rascumpararea, prin sangele LUI iertarea pacatelor”

Evrei capitolul 10, versetul 17: ” DOMNUL  zice: Si nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor”


Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.