jurnal de 4 zile cu alin

Iulie 18, 2009 la 12:44 pm | Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

10 iuliePicture 568
Mi-e inima grea, grea…
Alinut, iubirea mea draga si scumpa vreau asa de mult sa traiesti, sa te vad crescand. sa te invat sa inoti, sa te vad cum inveti sa canti la pian sau la ce ai vrea tu, ca iti place tare muzica, sa te vad cum canti, sa te duc peste tot, la munte, in padure sa simti frunzele sub talpi, si sa-i asculti muzica, la mare, sa simti nisipul sub talpi si sa inoti in mare…

Sa ajungi mare, sa te vad cum alegi calea cea buna in viata…Am vise si planuri pentru tine, dar sunt doar ale mele…si nu prea conteaza…
Cand zambesti imi creste inima si imi inseninezi ziua cand esti vesel si te joci!
Cand te vad cum suferi mi se rupe inima…Atata suferinta si atatea dureri pe care nu le-ai inteles, si tu esti asa de mic si asa de sensibil la orice atingere. As vrea sa ma doara pe mine in locul tau, mi-ar fi cu mult mai usor. Cand te lipesti de mine si iti simt inima, te simt cum astepti de la mine ocrotire, ajutor si cum te hranesti cu dragostea mea si asta imi incalzeste inima si ma face in stare sa urc Everestul cu tine in brate.
Esti inteligent si puternic si in acelasi timp atat de fragil. Te vad cum lupti ca un mic soldat pentru viata ta. Suferi si lupti. Asa de mult as vrea sa castigi lupta! Dar e o lupta acerba, tare grea si dureroasa, iar tu esti atat de mic si delicat.
De ce nu pot sa lupt eu in locul tau?
Pot doar sa te iubesc si sa ma rog.
Doamne, te rog din suflet pentru Alinut.Te rog alina-i durerile, te rog da-i putere. Stiu ca Tu ai toata puterea, Tu poti sa-l faci iar intreg si sanatos. Tu chemi in existenta ce nu este si dai viata unde nu e viata. Pentru Tine nimic nu este greu.Dar jugul Tau este BUN, chiar daca e greu de dus. Voia Ta este jugul Tau. Si eu l-am acceptat. Voia Ta sa se faca. Stiu ca Tu il iubesti mai mult decat mine. Tu stii ce e mai bine pentru el.
Multumesc ca l-ai chemat in existenta pe Alin, ca sa-i dai un viitor si o nadejde. Multumesc pentru fiecare zi pe care i-o daruiesti.
Multumesc ca l-ai adus in calea mea, chiar daca asta imi va zdrobi inima.
Multumesc pentru fiecare zambet, pentru fiecare bucurie pe care mi-a adus-o, pentru fiecare imbratisare pe care mi-a dat-o, pentru fiecare data cand ma striga asa de dulce „mama”; pentru fiecare ora pe care mi-ai dat-o cu el.
Doamne, iti incredintez Tie pe dragul meu Alinut, si impreuna cu el si inima mea. Fa Tu ce vrei cu el si cu inima mea. Amin.

11 iulie
Ce sa mai stiu face cu tine, cum sa te mai ajut, Alinut?
Iarasi nu pot decat sa ma rog.
Oamenii doctorii fac si ei ce pot, dar viata lui Alinut este in Mana Ta , Dumnezeule.
O, Doamne, asa de mult as vrea sa nu-l iei inca si sa-l faci bine! Sa-l vad iar jucandu-se si razand.
Dar Tu stii ce e mai bine pentru el. Alinut nu e al meu, ci este al Tau, Doamne.Te rog, Doamne, ai mila de el ! Amin.

Cat as vrea sa nu mai suferi, dragul, scumpul meu Alinut. Ai suferit ca un martir si ai luptat ca un soldat, desi esti doar un copilas. As fi vrut sa sufar eu in locul tau, numai tu sa fii bine. Ma doare de fiecare data cand te doare si pe tineimgres
Ai zambit! Dragul meu drag.
„Alinut, tu esti iubirea mea, stii?”
„Da.”
„Te faci bine si mergem cu masina?”
„Da, sina, brmm”
„Mama o sa-l ia pe Alinut in brate si o sa conducem masina impreuna si Alinut va apasa pe claxon:tiiit, tiiit”
Un zambet
„Da, tiiit, tiit, mama…”
S-a lipit cu capul de inima mea si a ramas asa.Am crezut ca a adormit, si nu mi-am mai retinut lacrimile. Dar nu dormea, a simtit si s-a intins si m-a pupat pe mana.

12 iulie
Alinut, iubirea mea scumpa si draga, ce ma doare inima pentru tine.
Esti tot mai slabit. Luni vorbeai in propozitii, spuneai aproape 50 de cuvinte, chiar m-am bucurat ca ai zis pentru prima data o propozitie din 3 cuvinte, si acum mai spui doar atat : „mama”, „papa”, „gata” si „casa sina”, adica sa plecam acasa cu masina…
Luni fugeai, te jucai si radeai. Azi ti-am dat papuceii si am incercat sa te plimb tinut de ambele manute si n-ai reusit sa faci nici macar 2 pasi…
Of, ce ma doare inima sa te vad asa…
Cand esti in brate te lipesti cu capul de inima sau de umarul meu si iti ascunzi manutele la piept, asa te linistesti. Cand te pup si-ti spun ca esti iubirea mea mai zambesti si spui „daaa”.
Unii ma intreaba daca nu mi-e greu. Nimic nu e greu: nici statul in spital cu toate „efectele secundare”, nici sistemul de „tiranie umilitoare”  specific spitalului,  (totusi, o parte  s-au purtat foarte frumos ), nici un efort nu e greu: nici vomitatul cu care pot spune ca acum chiar m-am obisnuit foarte tare, nici purtatul in brate, nici crizele de furie necontrolata a lui Alinut, cand ma lovea, ma zgaraia, ma musca, il inteleg ca era la capatul tolerantei si nu intelegea de ce e chinuit, nici altele Doar inima ma doare si durerea e grea ca un nod inauntru. Mi-e greu sa-l vad cum sufera. Continue Reading jurnal de 4 zile cu alin…

strain si calator sau noi suntem „extraterestrii”

Iulie 10, 2009 la 8:11 pm | Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

(for english version, click here)

roadCand dam de greu il chemam pe Dumnezeu.Si e foarte bine asta ca El ne-a spus : „Cheama-Ma in ziua necazului si Eu te voi izbavi iar tu ma vei proslavi” . Da, de chemat il chemam, dar de proslavit apoi asta mai putini…vezi cei 10 leprosi, doar unul din ei s-a intors sa multumeasca…

Dar cine sunt eu sa-L chem pe EL? El este Creatorul vazutelor si nevazutelor. El este Cel care a adus in existenta aceasta dimensiune in care ne nastem si ne invartim, unde ne ducem vremelnica noastra vietuire pamanteana, aceasta dimensiune caruia tot El i-a pus ca hotare  spatiul,  materia si  timpul. Aici si acum – cam la asta se poate rezuma lumea pamanteana, unde totul e peren, nimic nu e real decat pe durata secundei prezente. Omul e ca iarba, ca floarea de pe camp. Dimineata incolteste, la amiaza infloreste iar seara se usuca si moare.

El m-a adus in existenta din nimic. Si nu exista nici un bine pe care El sa mi-L fi putut face si sa nu mi-l fi facut – asta bineinteles din perspectiva Lui, ca se intampla des ca parerea mea sa fie diferita de a Lui; doar ca El are intotdeauna dreptate!- Si daca nu-mi facea nici un bine, El tot merita toata slava si toata inchinarea mea. Dar El are o inima de Tata. El ne-a chemat in existenta si mai mult decat atat ne-a dat viata din El. La El este izvorul vietii si El este Sustinatorul vietii, prin El avem viata. Doar omului i-a dat suflare din Suflarea Sa, viata din  Viata Sa, de aceea sufletul omului este vesnic, si nu piere o data cu trupul din pamant, nu moare  ca tot ce moare in aceasta lume unde sta o vreme, dar o vreme in care isi alege destinul, isi alege vesnicia.

Si nu exista decat doua feluri de vesnicii: 1. vesnicia cu Dumnezeu, care ne-a aratat cum e El  in creatie si in Fiul Sau, si in Cuvant ( si cata frumusete!, cata intelepciune!, cata dragoste! cata infinita splendoare! in sfanta Lui prezenta.) . Cata onoare ne face El cand ne invita sa ne petrecem vesnicia cu El! si e clar ca omul nu va intra oricum acolo, cine vrea sa stie cum, va trebui sa citeasca Biblia ca sa afle!

2. vesnicia fara Dumnezeu, care nu e decat un mare nimic, lipsa de sens, un intuneric total si rece. Brrr!, nu vreau! si aici, pentru putin timp e groaznic sa nu simti nimic, sa stai in intuneric rece, dar asa de muuult?Bald_Eagle_and_Snowy_Pines-1280x102

Si sufletul meu, care-si are izvorul in El, isi canta dorul in mine, dorul dupa Cel de unde a venit, dorul de libertate.

Dorinta de-a invinge limitele impuse de materie , de trupul acesta, de spatiul stramt, de timpul prea scurt se zbate in mine ca un vultur inchis in colivie.

Toata inteligenta tuturor oamenilor, cu toate geniile care au trait candva, din toate timpurile si a celor ce traiesc acum, adunata laolalta, este ca o picatura de ploaie in fata oceanului infinit al intelepciunii lui Dumnezeu. „In cercul nostru stramt” cum zicea Eminescu, toti suntem supusi, fara nici o scapare, legilor care ne guverneaza lumea noastra cea atat de limitata de materie, de spatiu si de timp. Cine din aceasta lume, din istoria acestei lumi a putut sfida aceste legi, aceste limite?  Nu, in acest context  nu exista haiduci (pe care poate tocmai de aceea ii admiram atat, ca sfideaza legea) Pana acum nimeni n-a reusit sa fenteze moartea, iar cei ce mai traiesc inca se indreapta si ei spre ea vrand, nevrand…

Si tot restul creatiei -animale si plante-  intretin cu un fel de bucurie acest ciclu al vietii si al mortii, acest ciclu care le condamna la perenitate, pentru ca apartin acestei dimensiuni, si aici le este sensul existentei efemere.

De ce doar omul nu se multumeste cu atat?  De ce doar omul se intreaba din cele mai vechi timpuri  de ce sunt aici? de unde vin ? si unde merg?, si daca nu cunoaste adevarul inventeaza o religie, pentru ca are o nevoie puternica de raspuns la aceste intrebari.

De unde acest dor de a trai vesnic, de a invinge moartea? De unde acest dor de nemurire in aceasta lume in care toate mor, toate pier , toate trec, unde singura constanta este tocmai perenitatea?

Pentru ca doar omul nu apartine acestei dimensiuni, este doar calator aici, si poarta in el dorul dupa o alta lume, caruia ii apartine; dorul de libertate; dorul de a evada din cercul stramt al acestei lumi limitate; dorul de-a invinge limitele, materia, spatiul, timpul, moartea. Omul este doar in trecere pe aici. Sederea lui scurta pe pamant este ca un nodulet pe un fir infinit.  Dar acest nodulet da directie firului, pentru ca aici isi decide omul destinul si isi hotareste vesnicia De fapt aici doar asta are cu adevarat importanta.om catre destin

Si in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare clipa, cu fiecare respiratie ce i se daruieste, omul alege ceva ( sa taca sau sa zica, ce sa zica, sa faca sau sa nu faca, ce sa faca, sa gandeasca sau sa nu gandeasca, ce sa gandeasca, sa fie asa sau altfel , sa fie rob sau liber, etc) . Si fiecare clipa este de fapt o sansa in plus de a alege binele, pentru ca doar aici poate alege.

Dar putini isi dau seama ca fiecare clipa poate fi ultima si cu fiecare alegere isi alege destinul vesnic.

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.