te cheama

aprilie 3, 2010 la 7:38 am | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Pe-o mare [unii ii spun viata] zbuciumata navigam

Cu valuri mari ce vor sa ne-nspaimante

Inima ne e busola dupa care ne ghidam

Pe-a dorurilor ei directii ne-ndreptam.

 

Si palpaie a inimii dorinta ascunsa

Si dinlauntru, gandul ei ascuns e farul

Ce calea-nspre un  tarm o lumineaza.

Si fiecare vom atinge odata Tarmul;

 

Fiecare unde propria-i  busola l-a condus.

Ai grija unde ti-e comoara – acolo ti-e si inima:

Dorul ei te va conduce spre un tarm, catre  apus.

Fiecei  inimi Dumnezeu sopteste, bate in surdina…

 

El cheama. Dar cine il aude in larg de mari?

Si cate-n vant se risipesc din pretioasele-i chemari?

Si asa de minunata-i  fiecare a Domnului chemare

Ca un fruct zemos si racoros in mijlocul caniculei istovitoare.

 

Poti sa-l ignori si sa ramai setos si istovit

Sau poti sa il mananci si sa primesti puteri

Si fiecare a Lui chemare e-un dar ce-i arvunit

Ceva mai bun si mai imbelsugat vine in zori;

 

Credincios e EL; Promisiune-a Lui chemare.

Doamne, deschide-mi urechea, ma rog eu  mereu

Minte si inima a mea,  stati  vegheatoare!

Nici una din chemarile LUI sa le pierd nu vreau…

 

EL e comoara ascunsa pe care-o cauta a mea inima;

La Tarmul Lui vreau sa ajung, nu altul….

Dorul dupa El sa fie a inimii mele lumina

Si Cuvantul Lui cel viu   sa-mi fie farul.