Dorul

Septembrie 14, 2009 la 5:37 pm | Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

„Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la […] casa parinteasca, […] parca-mi salta si acum inima de bucurie!”Ion Creanga Amintiri din copilariechild&flowers

Nu stiu altii cum sunt, dar eu , cand vad marea cum se uneste cu cerul, cand vad silueta plina de gratie a pescarusului in zbor pe necuprinsul cerului senin, albastru cu nori albi si pufosi; cand ascult muzica ce-o fac pasarile intr-o padure primavara; cand admir o floare cu roua dimineata devreme; cand  simt mirosul fanului proaspat cosit vara, la tara; cand privesc un copilas cum se joaca si rade sau cand alte simple si neasteptate frumuseti imi apar in cale mi se umple  sufletul de incantare si parca-mi salta inima de bucurie! dar o bucurie ce naste sau as putea zice ca este in acelasi timp un dor adanc, dureros de profund. Si totusi dorul ce ma cuprinde e un dor dulce, ca o mireasma a fericirii ce ma imbata…

„Cum poate fi totul atat de frumos, dar si atat de crud, fara sens si zadarnic?” C.S. Lewis  Surprised by joy

Traim alergand, muncim si iar muncim, ne zbatem sa supravietuim , „sa traim mai bine”, intr-o lume rea,  murdara, nedreapta, rece si necrutatoare;  stresati de presiunea veacului vitezei, a pretentiilor tot mai mari ce le cere „o viata decenta si civilizata” azi, suntem  grabiti sa ajungem!!!!… unde? la batranete? si apoi la cimitir? Si copiii nostri vor continua si ei dupa noi aceeasi grabita si extenuanta zbatere!  Ce crud, fara sens si zadarnic e sa-ti duci  zilele asa!Beautiful campus_0

DAR, din cand in cand,  in timp ce alergam prin aceasta lume stresanta si grabita toate aceste simple, dar profunde  frumuseti ni se ivesc in cale ca niste indicatoare spre fericire.

E ca atunci cand te afli intr-o calatorie obositoare, departe de casa si prafuit, obosit si flamand,  ti se pare ca nu se mai termina drumul si oboseala si pe neasteptate iti apare in cale un indicator unde vezi numele orasului unde locuiesti si ca nu esti asa de departe. Si atunci ti se pare ca deja nu mai esti singur, ca oboseala si gonitul capata sens. Simti deja „mirosul” de acasa si parca prinzi puteri.  Ca pasarile calatoare cand se apropie de casa, cu noi puteri se-avanta-n zbor si oboseala biruiesc. Le mana si le cheama dorul dupa casa…(migratia pasarilor calatoare e un alt mare argument impotriva evolutionismului. De ce ele nu s-au adaptat locului, ce le mana sa zboare asa de departe , sa infrunte primejdii mari, furtuni, oboseala, foame, frig, tot ce e impotriva instinctului de supravietuire? Toate celelalte instincte palesc cand le cheama „dorul”. Pentru ca toata creatia ascunde in ea simboluri, semne, indicatoare catre EL)pasari calatoare 1

Cine imi spune ca nu l-a incercat nicicand un astfel de dor, ca toate astea-s basme si povesti, ca orice dor si orice dorinta ce il cuprinde ii poate gasi implinirea in lumea asta,  o fi asa sau nu , nu stiu,  stiu doar  ca am crezut si eu asta candva, dar nu mai cred. NIMIC de aici nu poate implini dorul cel mai profund din inima mea. Da, poate tresalta inima , asa cum te bucuri cand vezi indicatorul cu drumul catre casa, dar inima stie ca nu e inca „acasa”. Daca doar intalnirea semnelor, tremuratul apelor din suflet cand le atinge dorul aduce atata fericire cum va fi oare cand voi ajunge acolo?

„dorinta [ dupa Dumnezeu] neimplinita este ea insasi mai dezirabila decat orice satisfactie” si „eram bolnav de dorinta; o boala mai buna decat sanatatea” C.S. Lewis  in Surprised by joy .Look round Citez din ea pentru ca tocmai am terminat-o de citit (o carte care merita citita!!)  si pe cand o citeam imi venea sa spun mereu „ Ca sa vezi! Si tu ai simtit asa ceva? Intotdeauna am crezut ca sunt unica in aceasta privinta.” C. S. Lewis, Prefata autorului la „Surprised by joy” . Articolul de fata l-am scris cu impresia acestei carti proaspete in minte. Ca si el  (bineinteles nu ma pot compara cu el, n-as avea niciodata asa o pretentie!!!!)  am fost si eu ateu convins candva, dar si atunci cand incercam ca:

Tanjirea dupa zarea departata s-o-nfranez,

iar plasmuirii dulci sa-i pun hotar.”  Walter de la Mare, The Imagination’s Pride

simteam ca :

„Talazuieste prin urmare in noi dorinta de-a iubi, desi adesea nu stim ce anume.” Thomas Traherne, Centuries of meditations

Si am avut si eu trecerile mele prin „desert”, cand dupa ce era de multe ori  respins ori ignorat sub presiunea alergarii oarbe, a preocuparilor „serioase” de adult (in ghilimele pentru ca de fapt erau total neimportante pe langa  dor), dorul tacea o vreme sau doua, sau mai multe pana cand (pentru ca ATAT de MULT ma iubeste EL)  un semn, o cantare facea inima sa-mi tresara , si plangand imi aduceam aminte : Unde sunt dorurile tale adanci, inima mea? Unde e dorinta aceea profunda dupa EL? cand indragostita de EL, tanjeam dupa prezenta Lui, ca insetatul in pustiu dupa apa? Si iar canta DORUL in mine , si iar ma viziteaza bucuria caci „El este credincios” si „EL potoleste setea sufletului insetat”. Si aici doar gustam putin din ceea ce vom avea cand vom fi Acasa . Taramul la care visez, unde e EL in toata splendoarea Prezentei Sale.

Acest cantec trezeste in mine dorul, dar am o obiectie : versul „de pe pamant vom pleca spre Univers” este incorect dupa mine, are in el o conotatie ce aduce a Hegel, adica a crede in Absolutul indepartat si impersonal care nu prea are nimic de impartit cu noi, o filozofie care, dupa mine, e ca si cum ai intrezari Realitatea cu ochii impaienjaniti de somn, dupa ce incepi sa te trezesti, dar inca nu esti treaz. Nu prea se potriveste cu restul mesajului, care e crestin.

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Wow!!! Foarte bun articolul. Aveam nevoie sa citesc asa ceva. Ti-a dat Domnul darul sa pui in cuvinte ceea ce altii stiu doar sa traiasca. E mare lucru sa poti exprima atat de poetic si perfect trairi adanci ale sufletului. 🙂 Multumesc mult pentru aceste ganduri. Foarte coerent si captivant articolul. Ai un stil care ma determina sa citesc tot pana la final. 🙂 Neaparat sa pui toate aceste articole intr-o carte. 🙂

    Iti dedic o melodie:

    Be blessed, sweet Cori!

  2. Wow!!! Foarte bun articolul. Aveam nevoie sa citesc asa ceva. Ce frumos ca poti sa exprimi in cuvinte trairi adanci ale sufletului. Multi oameni stiu doar sa traiasca asa ceva. Ti-a dat Domnul un har special sa verbalizezi atat de poetic si de perfect experientele uimitoare ale sufletului. 🙂 Cu tine prin preajma, chiar incep sa cred ca romanul s-a nascut poet! :)) Iti multumesc pentru acest articol coerent si captivant!

    Be fully blessed, sweet Cori!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: