rostul suferintei sau raspuns pentru un ateu

August 9, 2009 la 6:57 pm | Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

De ce exista suferinta?Picture 436

De ce sufera copii si oameni nevinovati care mor inainte de vreme?

De ce chinul, durerea si necrutatoarea moarte lovesc nu doar in cei ce am zice noi ca „merita”, dar si in cei mai nevinovati, in cei mai buni dintre noi? De ce se intampla ca acei ce sunt rai sa treaca prin viata distrandu-se si cei buni suferind?

Cand sufere unul rau lumea spune: „lasa-l ca merita!”,  sau „vezi cum l-a lovit Dumnezeu si pe el?” sau ” exista si dreptate pe lumea asta”  ( ce repede judecam noi pe altii si ce indulgenti suntem cand pacatuim noi!  🙂 asta asa in paranteza)

Da, se intampla si asa, cand omul suporta consecintele faptelor lui aici pe pamant. Dar nu intotdeauna. Adevarul este ca sufera multi nevinovati si se distreaza multi ticalosi. Dar sa nu uitam ca toti mor pana la urma. Nici unul nu poate evita moartea.

Dar, daca Dumnezeu este Atotputernic si Bun in acelasi timp, de ce ingaduie El asa ceva?

Un adevar de necontestat este ca marea parte a suferintelor sunt cauzate de oameni. Nebunia, rautatea, lacomia, pervertirea mintii, degradarea morala (in care se complac in mai mica sau mai mare masura toti oamenii)  sunt cauzele celor mai multe suferinte. De exemplu SIDA a aparut in Africa in urma unor orgii practicate de vrajitori ( zoofilie cu maimute care purtau virusul HIV, la care maimutele sunt imune, dar oamenilor le este fatal). In multe tari din Africa din trei persoane una are SIDA. Din Africa, virusul  a fost adus in Europa de cei ce promovau libertinajul si promiscuitatea morala si s-a raspandit rapid intre homosexuali si apoi tot mai departe.

Dar acum sunt multi nevinovati care sufera din cauza acestui virus…

Cancerul, boala secolului nostru: tot mai des se afirma de catre specialisti in domeniu ca aceasta plaga este cauzata de alimentele modificate chimic si genetic, de poluare, de radiatii, etc. Si ce sunt acestea toate? Sunt doar „lucrul omului”.soldat cu un copil in brate

Apoi foametea, in cea mai mare parte e cauzata de lacomia unor oameni. Razboaiele, e clar,  sunt tot lucrul omului:  setea de putere si lacomia. Dar unii ticalosi provoaca raul si multi amarati sufera. Asa a cam fost dintotdeauna. Am o paranteza aici totusi: oare cati din acei amarati daca ar fi avut puterea in maini n-ar fi fost la fel de ticalosi? Tare ma tem ca marea majoritate n-ar fi cu nimic mai breji, si multi care acum sufera nevinovati in circumstante asemanatoare celor in care sunt cei rai si ticalosi n-ar mai fi nici ei asa de nevinovati…

Este un cantec despre chestia asta, pe care-l canta Tudor Chirila, se cheama cred: „Dumnezeu nu apare la stiri” (click here); (link-ul nu inseamna ca sunt de acord cu tot ce zice cantecul!)

Totusi asta nu schimba faptul ca se intampla sa sufere cei nevinovati. De ce ingaduie Dumnezeul cel Atotputernic si Indurator suferinta celor nevinovati? De ce nu o patesc doar cei care merita, care provoaca raul, ” asa ca sa se invete minte toti!”

Daca intrebarea de mai sus e doar retorica folosita pentru a spune de fapt asta: Nu poate exista un Dumnezeu Atotputernic si Bun pentru simplul motiv ca nevinovatii sufera ; atunci din aceasta perspectiva,  asta e si raspunsul.

Pentru ca nu se poate raspunde la aceasta intrebare decat daca tinem cont de perspectiva din care priveste cineva lucrurile.Si nu se poate raspunde corect la aceasta intrebare daca nu tinem cont de toate perspectivele.

Da, din perspectiva unui ateu, daca nu exista Dumnezeu si nu exista viata dupa moarte , daca doar ce traim aici, in acest trup  se rezuma viata unui om, atunci suferinta celor nevinovati ESTE nedreapta, si nu are sens. De fapt afirmatia ” faptul ca exista suferinta = nu exista Dumnezeu” este ca un bumerang pentru cei ce o folosesc ca argument in favoarea ateismului.  De ce?  Toate au un sens si o logica, toate isi au rostul lor in lumea asta. Care e sensul suferintei, daca nu exista Dumnezeu si nu exista viata dupa moarte; iar daca aceasta serveste evolutiei, de unde aceasta revolta si indignare impotriva ei ? De ce nici o comunitate umana nu considera suferinta si durerea nedreapta ca ceva bun?

Dar daca exista Dumnezeu si viata dupa moarte, atunci, DA, suferinta celor nevinovati capata sens. Nu din perspectiva omului. Din perspectiva umana este de neinteles. Asa cum este de neinteles pentru un bebe de ce mama, cea care are puterea sa-l protejeze si care e asa de buna cu el si il iubeste ingaduie unei femei straine si „rele” (din punctul lui de vedere)  sa-l tortureze cu un ac ascutit (injectia) si sa-i provoace atata durere! Dar mama are alta perspectiva. Ea stie ca durerea aceea e mica,  va trece si el se va face bine, va creste si va uita si se va bucura de viata pe care n-ar fi avut-o daca nu era „acea neinteleasa suferinta”

Tot asa, intelepciunea si dragostea lui Dumnezeu sunt infinit mai mari decat intelegerea noastra umana.  Cum am mai spus in alt articol, viata noastra aici e ca un nodulet pe un fir infinit. Si daca cineva sufera aici toata viata „nevinovat” ( asta e foarte relativ) s-ar putea ca suferinta aceea sa-i fie de folos si ce conteaza daca suferi pentru un timp asa de scurt ? S-ar putea ca dincolo asta sa-ti fie foarte de folos. Asa cum puiul in ou nu are nevoie de ghiarele incomode care il inteapa, sau de aripile greoaie dar ii sunt foarte de folos cand iese din ou! (comparatia mi-a venit de la o poezie de C. Ioanid  „Puiul”). De fapt toate in jur ne vorbesc despre Dumnezeu, daca ne facem timp sa ascultam si sa vedem…grau

Isaia capitolul 28, versetele 28, 29: „Graul se bate, dar nu se bate necontenit; impingi peste el roata carului si caii, dar nu-l sfarami.Si lucrul acesta vine de la Domnul; minunat este planul Lui si mare este intelepciunea Lui.”beating wheat

Isaia capitolul 53, versetul 10: (despre Domnul Isus)Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta…”

Oare nu este existenta noastra pamanteana doar un moment? N-apuci sa te dezmeticesti bine ca deja vezi ca te apropii de nedorita batranete, daca ai „norocul” sa o apuci!  Si omul este asa de grabit in tot timpul asta, incat uita sa traiasca cu adevarat, ce sa mai inteleaga cate ceva din sensul trairii lui. Mai usor e sa ia ce-i spun altii… Poate de aici vine „gandirea de turma” cred eu, e doar o parere…

Dumnezeu ingaduie pe cel rau pentru o vreme (ce bine ca pentru putina vreme!) , probabil pentru ca a ales sa dea libertate omului. Totusi asta este de neinteles din perspectiva mea umana. Pentru ca eu nu pot vedea ce si cum vede Dumnezeu. Asa cum un personaj dintr-o carte sau dintr-o pictura nu poate vedea (daca ar fi capabil) ce si cum vede autorul cartii sau picturii. Dar aleg sa ma incred in EL. Aleg sa am o puternica incredintare cu privire la binele care acum nu se vede, o incredere neclintita in nadejdea ca Dumnezeu va intoarce orice rau spre bine. (asa cum se vede din istoria lui Iosif: fratii lui au facut un mare rau, dar Dumnezeu a intors acel rau spre bine!). Asta NU inseamna ca Dumnezeu este indulgent! El spune clar ca uraste raul, ca El nu numeste raul bine sau binele rau, si ca va judeca si pedepsi orice rau, si va rasplati orice bine.

Daca am cunoaste originea raului si sensul suferintei nu am avea nevoie de credinta Kendall in „Iertare totala” . Credinta, increderea nelimitata este o componenta esentiala a dragostei. Si se pare (din ceea ce ne-a spus, din felul cum ne-a creat: barbat si femeie, parinti si copii) ca Dumnezeu acorda o mare atentie dragostei , El considera ca e foarte important sa invatam sa iubim de aici. Evrei  capitolul 11, versetele 1 si 6: „Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care NU se vad. si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu!

Inca ceva: suferinta il transforma pe cel care sufera .Asta e un lucru clar, de necontestat. Pe unii ii face monstrii, pe altii ii face sfinti si le da o frumusete si stralucire interioara pe care putini o dobandesc. Asta pentru ca fiecare alege ce atitudine sa ia cand sufera.

Am intalnit un om care suferea de o boala necrutatoare, traia intr-un scaun cu rotile,  avea dureri si era foarte revoltat pe Dumnezeu. Spunea: m-a intrebat EL daca eu vreau sa sufar? De ce m-a condamnat la o astfel de viata pe care o urasc? dar cine te crezi tu omule, sa te intrebe El pe tine daca , cum si cat sa traiesti?  Dar cine esti tu omule sa-L intrebi pe EL?cimitir Poate lutul sa-l intrebe pe olar de ce m-ai facut stramb sau cana si nu farfurie? omul este ca un fir de praf, exista, traieste pentru ca a fost chemat in existenta de Dumnezeu, daca ar fi vrut l-ar fi nimicit ca oricum merita demult. Un ateu si un revoltat pe Dumnezeu este unul care si-a uitat locul, si se crede buricul pamantului cand de fapt nu este nimic si asta se vede clar dupa ce moare, daca nu poate fi convins altfel. Cum a spus cineva o data: cand un ateu isi inclesteaza pumnul si il scutura revoltat impotriva lui Dumnezeu nu-si da seama ca insasi aceasta puterea de a face asta o are tot de la Dumnezeu. El este Dadatorul si Sustinatorul vietii. Daca pomii cresc in sus sfidand gravitatia, daca omul umbla, se misca si gandeste este datorita Lui, Dadatorului vietii. M-a intrebat o data un ateu ce dovada am ca exista „o lume spirituala”? Pai simplu: priveste un trup mort si unul viu: e posibil ca trupul mort sa aibe aceleasi componente materiale  ca cel viu, sa aibe chiar aceeasi capacitate de functionare; totusi este o diferenta vizibila intre un trup viu si unul mort. E clar ca viata face diferenta! Si viata NU este ceva material. Nu are compozitie organica, nici proprietati fizice, nici nu e vizibila decat atunci cand insufleteste materia. Si totusi e atat de reala si prezenta.

Sa revenim la „suferinta” 🙂 : Ce frumusete a creat suferinta in oameni ca si Joni Eareckson Tada! Ea a vazut in suferinta ceea ce poate fi, ceea ce este: un avantaj.  Kendall  in „Iertare totala” (e o carte foarte faina!):  „daca ai un dusman real, necrutator si autentic, nu o nascocire a mintii si nelinistii tale, [si eu adaug: o suferinta reala, necrutatoare si autentica] ar trebui sa te vezi ca si cum ai sedea pe o mina de aur…daca te porti cum vrea Dumnezeu  cu el [cu suferinta], s-ar putea sa devina cel mai bun lucru de care ai avut parte vreodata…Cu cat este mai mare rana, cu atat mai mare binecuvantarea si rasplata care vine impreuna cu iertarea [cu multumirea].”

calauzire

Si mai e ceva de care trebuie sa tinem cont. Dumnezeu nu a vrut roboti programati cand ne-a creat. A vrut fii si fiice, dupa chipul si asemanarea Lui. Si planurile Lui pentru om sunt bune,  cum scrie in biblie : El vrea sa ne dea „un viitor bun si o nadejde”. Planul lui Dumnezeu este bun, este maret. El i-a chemat pe TOTI sa fie fii si fiice, si MOSTENITORI ai Lui. Woow!! Nu stiu ce crezi tu, dar eu ma infior cand citesc asta . Dar Dumnezeu nu obliga pe nimeni. El ne-a creat liberi sa ne alegem destinul. Omul singur, doar el poate sa zadarniceasca acest maret plan a lui Dumnezeu pentru el, prin ceea ce alege aici pe pamant. Este un verset in biblie, undeva in psalmi, despre asta „la Dumnezeu este iertare, de aceea El este de temut”. Pai cum sa nu te temi in clipa mortii daca ai respins o astfel de bunatate, daca ai zadarnicit un astfel de plan maret pe care Insusi Dumnezeu l-a facut special pentru tine? Unde ajungi daca in clipa plecarii tale de aici, esti  in afara planului lui Dumnezeu pentru tine? Doamne pazeste-ma !sunset_2007

Psalmi capitolul30, versetul 5: „mania Lui tine numai o clipa, dar indurarea Lui tine toata viata”

Si ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit? Eu asa cred: SA DORESTI CU ADEVARAT DIN TOATA INIMA ASTA! nu doar in secunda asta, ci in fiecare ora pe care o traiesti, cu fiecare respiratie care ti se daruieste sa doresti asta, sa alegi asta.  Si cine intr-adevar doreste, apoi nimeni si nimic nu-l poate opri, va da navala dupa cum ii e dorinta. Ca asa a zis Domnul Isus ” de acum Imparatia cerurilor se ia cu navala” si nu se refera ca nu este destul pentru toti, ci ca trebuie sa ai asa o dorinta dupa ea, care sa te faca sa dai navala, sa dai totul pentru a o castiga, numai asa o poti dobandi. Deci daca n-ai avut niciodata dorinta asta puternica in inima ta, sau daca ai avut-o candva, dar ti-a mai trecut in timp, daca n-o ai mereu mai vie in inima ta, intreaba-te daca esti pe calea cea buna si teme-te de Dumnezeu, ca asta e „inceputul intelepciunii”.

cai la mare

Anunțuri

1 comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. De ce exista suferinta?,o intrebare la care raspunsurile noastre sunt infinite si fara esenta,o stie doar Dumnezeu,suferinta dupa mine e de doua feluri,pentru ca merit sa sufar platind pentru ce am facut si suferinta care o ingadue Dumnezeu pentru a ma curati de tot ce este rau in ceea ce fac,El ne vrea aur curat si sa fim in clocot pentru El.Lazar pentru ce a suferit aici?,bogatul pentru ce sufera in vesnicii?,Dumnezeu nu ingaduie poveri pe umeri nostri mai mari decat putem noi sa ducem,El ne da putere si intelepciune sa facem voia Lui,totul depinde de fiecare ce alege,calea larga sa defilezi aici voios spre pierzare sau calea ingusta pe care mergi atent sa nu cazi in prapastie mai are spini,trebuie urcat pe ea dar duce la viata vesnica cu Dumnezeu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: